Ajunge cu lacuri și supermarket-uri, să trecem la treabă! Prima oprire - San Gottardo. Știu, am mai fost acum doi ani acolo însă atunci nu făcusem cunoștiință cu Tremola, drumul vechi care coboară trecătoarea pe partea dinspre Airolo. Așadar, să mergem!
Dacă acum doi ani am văzut cer albastru, acum era destul de clar că nu va mai fi cazul. Oh well, să ne târâm pe drumul secundar ca pălmașii, sângele albastru curge pe sus, pe autostradă.
Și la urcare sunt opțiuni, dacă o iei prin trecătoare e gratis, dacă vrei prin tunel, e scump. Și fiind Elveția, credeți-mă, e scump. Oricum eu n-aveam treabă cu tunelul ci cu trecătoarea așa că...
Deci urcăm pe drumul nou până în trecătoare și coborâm pe cel vechi...Hmmm, drumul cu plată este atât de aproape, as putea să sar pe el ca in filme :)
Vremea nu mă ajută și pe urcarea spre pas nu se vede nimic - dacă sunteți curioși ce ar trebui să se vadă, dați click aici. Aia din imagine este Tremola, drumul vechi.
Ajung sus unde mă întâmpină...Coca Cola?
Vreme mohorâtă, fix ca acum doi ani...Și mai și lipsește indicatorul de altitudine, ce prostie.
Să coborâm așadar, că mai avem de mers azi și e deja prânz. Ah ce bine, nu se vede mai nimic. Fantastic.
Ypsiluxa n-avea cu ce să mă ajute cu tot cu farurile ei de ceață (mai ales că nu avea în față).
Sincer, între Ypsilon și Cinquecento, măcar 500-le are vedere mai bună prin parbriz, la Ypsilon mereu am avut impresia că-mi obturează ceva privirea.
Dar uite că vremea își face un pic milă de mine și ridică voalul de nor ca să văd un pic din drum.Aici se vede și drumul nou, cu copertină.
Tremola este în întregime pavată cu piatră cubică - din aia mai mică ca la noi dar foarte bine așezată. Practic, dacă e întreținută corect, n-are moarte. Ok, e zgomotos să mergi pe ea însă nu-i pasă de îngheț/dezgheț.
Porțiunea cu serpentine nu e așa lungă de fapt, ceea ce se vedea în imaginea aia de pe site-ul extern e cam tot ce este.
Una din bornele vechi care indică distanța rămasă până în pas - acum e chestiune de minute dar înainte cu carele cu boi era altă treabă...
Așa, ca să nu zic că nu am fost și pe Tremola...Una dintre aerisirile tunelului...
De aici încolo, pe teritoriu cu adevărat necunoscut. Data viitoare o restanță de la care aveam mari speranțe, Nufenen Pass.
3 comments:
Dap, frumos si cu ceata. Totusi, poza cu Tremola este superba.
Cat a consumat ragalia?
Mai incolo spre sfarsitul povestii, ca nu mai tin minte. Cam 6 daca nu ma insel...
Frumos traseu!
Post a Comment