Olaya Diary #4

Am fost la Muzeul Național și mi-am adus aminte de ce nu merg la muzee - waaaa, oale sparte, cât de interesant. Waaaa, bucăți de metal despre care se zice că sunt monede, vârfuri de săgeată sau bijuterii. Fascinant. Hai să vedem...

Ca să ajungem la Muzeul Național a trebuit să trecem pe lângă Ministerul de Interne, o clădire care seamănă cu un OZN și care nu trebuie fotografiată. Poți să încerci dar ține cont că:

1 - ca să treci pe acolo trebuie să treci de un check-point cu soldați înarmați (da, zi și noapte, toate mașinile care trec pe acolo sunt oprite - și fotografiatul cladirilor aparținând autorităților este strict interzis)

2 - în fiecare colț al împrejmuirii sunt niște turele cu mitraliere. Nu e nici o glumă, îți sare zâmbetul de pe față când le vezi. Nu sunt pentru fotografi dar la nevoie...

Controale pe șosea se fac destul de des, un punct predilect e în față la mine la hotel. Nu știu la ce servesc, știu doar că generează cozi. În fine...

Programul la muzeu e greu de aflat, noi nu l-am nimerit. Se deschidea abia la 16.30 așa că a fost rost de citit în parc două ore. Am avut timp să observ și obiceiul de a merge la picnic. Dar să vedem ce e la muzeu...

Clădirea e relativ nouă, de fapt tot complexul e nou. Așa cum aveam să aflu din interior, nu duc lipsă de marmură, ca resursă naturală.

Începutul e promițător - un meteorit recuperat din Empty Quarter. E un meteorit care se pare că a căzut pe la 1700 în zona numită Empty Quarter - într-adevăr, cam un sfert din Arabia Saudită este un mare deșert. Am aflat uitmit că e vorba de cel mai mare deșert de nisip din lume. Sunt 650.000 de kilometri pătrați de deșert, aproape de trei ori cât România. Cumva prin noroc, meteoritul a căzut acolo și a trecut foarte mult timp până a fost investigat. Meteoritul s-a rupt în bucăți și cea mai mare bucată recuperată este cea din imagine. Are 2 tone și jumătate și e practic o mare bucată de metal.

După aceea...începe secțiunea cu oamenii care ciopleau pietre ca să dea omorul la alte vietăți.

Interesul crește un pic pentru că urmează o secțiune care tratează începuturile scrierii și cum au evoluat diversele sisteme inventate prin zona respectivă.

Din păcate expoziția revine la chestii plictisitoare - oamenii învățaseră, în paralel cu scrisul, să facă oale și noi trebuie să ne uităm la cioburile lor X ani după.

Interesul revine pentru că Muzeul Național împletește istoria cu religia. Poate vă povestesc o dată și ce e acolo însă nu e momentul, nu vreau să se interpreteze greșit.

Urmează o secțiune despre arta medievală arabă - de exemplu mai jos este o ușă metalică absolut fascinantă.

Pentru că e parte integrantă din istoria lor, nu poate lipsi o secțiune despre descoperirea și începuturile industriei petrolului.

Yay, camion!

La sfârșit, înainte de ieșire, este o sală dedicată locurilor lor sfinte, Mecca și Medina. În imaginea de mai jos este o cortină decorativă dacă am înțeles bine, de la intrare uneia dintre moschei. Tot scrisul este brodat pe material și are cam 10 metri înălțime.

Macheta moscheii din Medina - Al-Masjid_al-Nabawi. Din imagine nu îți poți da seama de dimensiuni însă e ceva aparte - nu știam că există așa ceva. Are 400.000 de metri pătrați și o capacitate de 600.000 de persoane (1.000.000 în timpul pelerinajului).

Aceasta e macheta moscheii din Mecca - Masjid al-Haram. Aceasta o face pe cea din Medina să pară mică - are o capacitate de 4.000.000 de oameni după anumite surse. Da, ați citit bine, 4 milioane de persoane se adună aici în timpul pelerinajului, deși suprafața e mai mică ca la Medina.

Fascinant, nu? Din păcate, cred că mai mult de atât nu mă voi putea apropia de ele vreodată - pentru că numai musulmanii au voie în Mecca și Medina.