După ce am evadat din ospizio (nu vă gândiți la ospiciu, citiți articolul precedent din serie) am alergat zgribulit la mașină și am pornit în jos spre Italia. Era 6 dimineața și aveam planuri mărețe pentru ziua respectivă. Grand Saint Bernard era încă cu capul în nori însă imediat ce am coborât un pic am văzut că va fi o zi splen-di-dă!
Prima țintă a zilei era Col du Petit Saint Bernard de "doar" 2188m - un drum lăturalnic care se desprinde din autostrada care trece pe sub Mont Blanc înspre Franța. Și acest pas tot o graniță cu Franța este doar că nu este atât de mult folosită.
Mai întâi, un pic de autostrada, d-aia scumpă și cu "stazione pedaggio ad elevata automatizazione" or smth like that. Adică niște ghișee fără om la care poți să plătești cu cardul sau cu bani, chiar și cu monede. Din fericire a mers totul ok - s-a mai întâmplat să-mi refuze cardul la ghișee din astea...
Incursiunea pe autostradă nu ține mult pentru că Petit Saint Bernard e ici colea, vis-a-vis de Grand Saint Bernard. Așa că se iese de pe autostradă și se caută drumul lăturalnic. Ah, ba nu, întâi se caută benzin (pronunție germană). Se găsește la preț moderat, se face plinul...
Și cum se merge așa spre vest deodată apare direct în față...el. Am tot auzit de el dar acum e prima dată când îl văd și imaginea de mai jos nu-i face dreptate, e un zid de stâncă ce se ridică în capătul văii. E...Monte Bianco - pentru că suntem pe partea italienească.
Drumul însă nu ajunge la el, cotește la stânga - cel puțin drumul care are curaj să rămână la suprafață - pentru că autostrada continuă pe sub el. Dar cum ziceam, nu aveam treabă în direcția aia...Aveam treabă prin sătuce, așa cum se vede.
Cu ochii cât cepele după P.S.Bernardo - aha, la stânga, așa facem! Până acolo e La Thuile, o stațiune pe care am găsit-o încă cufundată în umbra muntelui așa că nu am imagini însă pare simpatică.
Am menționat deja că e impresionant Monte Bianco?Hai gata, la stânga și privirea în alte direcții că începe zona alpină!
De fapt, a durat ceva până să scap de toate pensiunile și serpentinele din La Thuile. Dar și când am scăpat...
Casa Cantoniera - încep să recunosc aceste case roșii și să le asociez cu excursii prin pasuri pe sistem pavlovian. Aoleo, casă roșie, unde e pasul?
Pe aici trece și o linie de înaltă tensiune - ceea ce face pasul un pic mai puțin spectaculos...Dar asta nu înseamnă că nu e frumos...
Orele fiind încă mici, nu am parte decât de trafic izolat...
...și ajung repejor sus, în altă țară. Oh la la, la France. Egalite, Fraternite și mai ce?
Cum o fi să dormi în rulotă pe acolo?
Poza la vârf pentru că...
...am ajuns! Col du Petit Saint Bernard - 2188m deasupra mării.
Hai să dau o tură prin Franța, de cel puțin 3-4 minute, până după hospiz.
Drumul care coboară e sinuos dar nu îl voi încerca.
Salutări...micului sfânt Bernard?
Poză la întoarcere...
Gata, înapoi în Italia.
Și un ultim close-up cu Mont Blanc văzut din pasul Petit Saint Bernard. Wow! Such mountain. So snow. Very height.
Poate vă întrebați de ce m-am întors pe același drum - păi pentru că așa era traseul, în primul rând aveam să urc din nou până la Col du Grand Saint Bernard ca să-l văd pe lumină, cum se cuvine. Îmi pare rău pentru Petit Saint Bernard dar nu se poate compara...
3 comments:
Wow, da! Ultima poza chiar surprinde maretia Mont Blanc-ului! Si eu am fost la fel de fascinata :)
Superbă zonă!
This was great to read, thank you.
Post a Comment