Sulina: Fără speranță și fără idealuri

Inițial m-am gândit să-i dau titlul "Blocuri și vapoare" însă caracterizarea lui Jean Bart din romanul Europolis mi s-a părut mult mai potrivită. Cred că putem spune că nu s-a schimbat nimic în 80 de ani.

Ah, indicator scris de mână,  how vintage...

Însăși treaba asta cu Jean Bart mi-a dat un pic de bătaie de cap și m-a lăsat cu un gust acrișor. Eu știam de Jean Bart ca mare pirat, pardon corsar, francez (ahahaha, imaginați-vă un pirat francez - rârâit la pătrat). Totuși eu știam că a trăit la 1600 - și atunci cum scria el romane despre Sulina la 1930? Se putea întâmpla asta dacă era bampir sclipicios sau dacă cineva i-a luat numele. Și cum nu l-am văzut pe coperta de la Twilight...

Blocuri și vapoare, cum ziceam...

Sincer, eu speram pentru Sulina că originalul Jean Bart a ajuns pe aici și a scris despre ea. Adevărul e mai "normal", un sucevean a considerat interesant pseudonimul și l-a folosit pentru a scrie romanul Europolis. Acum nu zic că Eugeniu Botez nu are meritele lui dar m-am simțit înșelat când am aflat. E ca și cum aș pune la blogul acesta că e scris de Bear Grylls.

Malul celălalt, după ce că e "celălalt", mai e și brăzdat de canale.

Am ajuns în Sulina într-un week-end aglomerat de August cu zilele orașului și cu reuniune a tineretului pesedist pe plajă - deci cât de plin poate un astfel de loc să fie. Îmi este frică să mă gândesc ce e la Sulina pe 27 Ianuarie de exemplu. Astfel, cele prezentate aici s-ar putea să nu reprezinte un week-end normal la Sulina.

"Bacul" care face legătura între cele două maluri

Acum la ce să te aștepți de la un oraș de 3500 de oameni (7000 la începutul secolului) care nu e conectat cu restul țării decât pe apă sau, cu multă greutate, prin aer? Un loc împrumutat de la ape, cu câțiva metri mai sus de ele.

Balconul de lemn și vopseaua albastră, specifice locului.

Să ne înțelegem, nu vreau să îmi bat joc de acest loc care până la urmă are ceva special. Din păcate acel ceva care îl face special îi aduce și neplăcerile. Acum 2000 de ani pe vremea romanilor era de ajuns să ai un acoperiș și un loc bun de pescuit și trăiai - pentru că numele jocului era Supraviețuire.

Toată lumea are "mașină" aici.

Acesta a fost numele jocului până de curând - mă rog, este în continuare, dar s-au adăugat nuanțe. De exemplu mie îmi este greu să-mi imaginez cum este să te naști și să crești într-un astfel de loc, la ore de cel mai apropiat spital mai decent, unde șansa cea mai bună e să...chiar așa, ce poți să faci dacă te naști și crești în Sulina? Altceva decât să plănuiești o fugă cu prima ocazie...

Așa cum te-ai aștepta, benzinăria e plutitoare...

Cred că cel mai periculos este să prinzi un loc de chelner la o pensiune de exemplu. Nu că ar fi ceva rău în asta, cineva trebuie să servească și la masă, dar un salariu mic dar existent este o piedică în calea plecării. Mă rog, prea multă filosofie. Nu e nici o diferență între Sulina și un sat din fundul Vrancei care rămâne blocat iarna de nu ajungi nici cu tancul la el.

Oh, daaa. Lemme in, vreau să văd niște papirusuri.

Problema e că se chinuie și se vede. Industria turismului există dar nu va prinde avântul necesar prea curând. E prea departe și prea incomod de ajuns pentru bucureșteanul cu bani de cheltuit. Când Mamaia e la 2 ore cu mașina, cine ar vrea să meargă la Sulina? Ma refer mai mult de o dată pe an. Ok, mai vine o mână de străini atrași de exotismul locului (am  văzut și japonezi) dar literalmente îi numeri pe degete.

Hmm, balconul ăsta e frumos dar parcă-i lipsește ceva...

Iar faptul că industria turismului trebuie să strângă în lunile de vară cât să trăiască în rest nu ajută la prețuri. La fel și faptul că orice marfă trebuie să ajungă aici pe vapor. Nu zic că e scump din cale afară, dar nu e chilipir.

Camion de armată abandonat în fața Șantierului Naval Sulina.

Acestea fiind spuse, locul are un anumit farmec, acel je-ne-sais-quoi-de-la-capătul-lumii. Plus, the fish food...am încercat și sturion în diverse forme de agregare, icre în mai multe locuri...totuși parcă nu am rămas așa cu ceva memorabil, cel puțin nu cum îmi aduc aminte de icrele de la Gura Portiței.

O casă tradițională de pe malul celălalt.

N-am vizitat Farul Comisiei (parcă avea ceva taxă foto care mi s-a părut ridicolă și nici nu se urcă pentru panoramă, din câte am înțeles) însă am cumpărat niște magneți de frigider făcuți cu stângăcie. Am vizitat în schimb cimitirul Comisiei, am  văzut deja într-una din dățile trecute ce și cum.

Catedrala?

Cel mai înalt punct din deltă nu e catedrala, e releul de telefonie mobilă. De fapt s-ar putea să fie farul nou...dar cum nici unul nu se vizitează...

Oh yeah, relicve recente!

Plaja e bună dar apa e...cam de Dunăre. Adică murdară, maronie. Nisipul însă e ok și intrarea în apă nu e abruptă. Sunt câte ceva amenajări pe plajă, poți să cumperi un suc sau un sandviș.

Așteptând "bacul" în fața magazinului sătesc. Pardon, orășenesc.

Așa cum probabil știți, plaja e un pic departe de Sulina însă sunt maxi-taxi-uri sau chiar taxi-uri normale. Zaieț e una dintre firme - știți voi, nu zaieț pagadi. Adică iepuraș...

Sulina a fost fondată de hobiți, aparent, judecând după înălțimea unor uși.

Dat fiind că am petrecut prea puține zile acolo, nu pot spune că am luat prea eficient pulsul situației. Pot doar să povestesc doar ceea ce am văzut și impresiile de moment. Nu sunt Eugeniu Botez să scriu un roman despre asta.

Savurează esența confortului, într-adevăr!

Și acum la obiect - cazare. Opțiuni sunt multe dar puține sunt comode ca booking.com. Noi am mai găsit loc numai la o singură pensiune, tradiționala Casa Sibiană (!?). Oh well, dacă așa au văzut ei biznisul...

Farul Comisiei,  suspect de departe de apă. 

Dar hei, cine sunt eu să comentez, eu n-am avut comisie niciodată.

Camerele sunt mari, am găsit și lebede făcute din prosoape plus că am avut parte de cabină de duș cu radio și diverse alte reglaje inutile. Dacă ești la capătul lumii nu înseamnă că nu poate să fie și un pic de confort. Gazdele sunt primitoare, se pot aranja excursiile cu plecare de la pensiune, e comod.

Scris pe fosta fabrică de conserve, aflată în  ruină.

Mâncare: noi am fost mai tot timpul pe fugă - am mâncat și la Casa Sibiană însă nu o pot recomanda din acest punct de vedere. Pomul lăudat este Perla Dunării, o pensiune cu restaurant de pe Strada I. Acceptabil însă nu de menționat într-o scrisoare spre casă, ca să zic așa. Noi ne-am luptat să prindem o masă vineri seara (de fpat mai mult ne-am luptat să găsm scaune că masă liber era). Am mai încercat o terasă tot de pe Strada I (he he, cam totul este pe Strada I) dar la fel, nimic memorabil.

Barca aia e așa aplecată pentru că e urcată pe mal, nu de altceva...

Am auzit și mitul cu mers la generic tanti acasă (cu anunțat dinainte) unde se poate mânca ultra tradițional (legenda zice că ciorba trebuie făcută cu apă de Dunăre). Noi nu am apucat să facem asta, nu știu dacă obiceiul mai este activ. Dacă are cineva sugestii legat de asta, le pot nota pentru o eventuală întoarcere la Sulina.

Simțeam eu că mă privește ceva.

Apropo de motive de a sta aici - ni s-a spus că motivul pentru care există unele sate de lipoveni aici este pentru că unul dintre țarii ruși a decis la un moment dat că nu se mai poartă bărbile tradiționale de către ortodocși și cei care nu au vrut să se conformeze s-au mutat în locuri mai inaccesibile.

Era interesant, omul vorbea printr-un sistem la distanță ca să nu se considere că vinde în stradă.

Nu era nimeni lângă frigider, trebuia să te servești singur și să lași banii în cutie.

Nu știu dacă este o legendă născută din ignoranța unora sau e purul adevăr istoric. Google a găsit câteva articole la căutarea "barba tar lipoveni" so it must be true). Adevărul e că nu e chiar așa de rău.

Nou și vechi. Vă povestesc data viitoare despre jucărie.

Pentru un loc atât de izolat, mașinile sunt cam multe. Chiar se plâng firmele de transport că primăria nu le dă voie să mai aducă mașini noi. Însă mașina fiecăruia rămâne barca. Nu sunt sigur că toți au o barcă însă pare plauzibil.

"Mașinile" oamenilor.

Cum povesteam și în articolul cu Letea, sunt multe aduse din afară, din Anglia. Sunt curios dacă au stație de ITP pe acolo sau trebuie să o urce pe barjă până la Tulcea. Sau dacă verifică cineva ITP-ul...

Ruzhany a venit tocmai din Germania să moară la Sulina.

Faptul că la fiecare pas întâlnești relicve, din nou, nu ajută la imaginea locului. De exemplu camionul din fața relicvei care e una din clădirile Șantierului Naval...e parcat așa, ca și cum Nea Nelu s-a dus până la chioșc să ia un pachet de țigări și se întoarce acuș...doar că nu...

Altă vedere la camionul militar...la fel de tristă.

Un eveniment e sosirea pasagerului de la Tulcea care aduce noi mușterii plus marfă. Are un program atât de dubios - de exemplu atunci executa o cursă specială sâmbătă seara ca să poată pleca duminică dimineață cu toți pesediștii. La ora 6. Dimineața. De ceeeee?

Săriți, au venit bucureștenii!

Eu credeam că toate străzile la Sulina sunt numerotate e invece no...da, este strada I și strada a II-a dar altele urmăresc mult mai clasica idee cu scriitori.

Înțeleg că a mers prost farul și au omorât Comisia?

Final words despre Sulina: mergeți pentru exotism,  atât cât este și cât o fi de autentic sau nu. Eu rămân fără baterie în curând, că fără lucruri de spus am rămas.

Termopan,  you gotta have termopan.

Strada I e o stradă a I-a.

Ah iată și originalul, așa neinspirat cum a fost el.

That's a big boat!

Fuge ca vântul de rupe (spațiu dublu pentru emfază) pământul. Word Art ăla original. Memories

N-ai fi zis că matahala poate să acosteze...

Un TV, nu știu când am văzut ultima oară...

Data viitoare vedem niște nave, ca să încheiem capitolul Sulina.

Scuzați lipsa articolelor din ultima vreme, sunt iar exilat, de data asta în the veneto back country, acolo unde se mănâncă măgar - pot să raportez că e delicios și e probabil cel mai bun lucru din situația asta că în rest...