De sezon

Nu avem altceva de sezon decât niște imagini de o calitate îndoielnică din Treviso de anul trecut pe vremea asta. Deh, atâta poate compacta.

Lovech și Devetashka Peshtera

Săptămâna asta încheiem mai multe serii - azi e rândul mini-seriei cu Bulgaria de astă-vară. Pe drumul de întoarcere de la Sofia am oprit să vedem Devetashka Peshtera și Lovech. Mai întâi Lovech, că el era mai aproape de Sofia.

Oslo la apus

Încheiem si capitolul excursiei nordice cu câteva imagini din capitala Norvegiei - cea pe care am bătut-o la pas două zile acum mai bine de un an. Lipsa soarelui (deh, tocmai veneam de la cea mai lungă noapte) a fost compensată de un apus superb peste Oslo Fjord.

Mai spre sfârșitul articolului, un pic de istorie, dacă aveți curiozitatea.

Grecia mea: Syvota - starter pack

Căutați un loc în Grecia nu tocmai departe dar care să aibă tot ce trebuie? Taverne, mai multe plaje, bărci de închiriat, gyros, apus, tzatziki Mythos din pahar înghețat? Look no further! Syvota este locul, asta dacă nu vreți să vă beți mințile în club noaptea - acolo nu pot să vă ajut și am senzația că Syvota nu e locul pentru voi.

Serios, îmi pare tare bine că am deschis experiența helenică cu Syvota, nu cred că puteam să nimerim mai bine. În umbra mai marelui Corfu, pe un drum secundar la vreo 20 de minute de Igoumenitsa, Syvota este esență de Grecia! Auzi la mine, am ajuns abia anul acesta în Grecia și deja mă declar cunoscător. Ei bine da, am această îndrăzneală mai ales că e vorba de o aserțiune generală. Syvota e departe de a fi cel mai frumos loc pe care l-am văzut în Grecia dar asta nu înseamnă că nu e frumos.

Insolație la Bari

Ultimul episod din mini-vacanța din Salento de astă vară - Bari! L-am găsit însorit și oarecum aglomerat, se vede că are aeroport internațional. Am găsit un loc de parcare (la soare) și am plecat să căutăm mai multe monede (da, au sistem din acela retardat în care trebuie să ai mii de euro în monede ca să poți să faci o plimbare ca omul de 2-3 ore). Evident a trebuit să mă întorc la mașină să mai pun monede dar nah, frustrări civilizate, ce să zic...și totul prin soare. După cum observați, soarele a jucat un rol important în ziua respectivă.

Lovely Sofia

Am văzut Sofia anul acesta de Sfânta Maria și din păcate cele trei zile nu au fost de ajuns. Parte pentru că drumul dureaza mult, parte pentru că am avut activități outdoor - cățărarea pe Vitosha. Am auzit despre ea numai lucruri neutre sau negative însă pot declara cu încredere că sunt mistificări - probabil generate de vizitatori care au vrut să țină Sofia numai pentru ei.

Akershus - Oslo fortress

Plimbarea prin Oslo am început-o la Opera House, un loc modern. Prin urmare, am zis să mergem să vedem și ceva istorie - fortăreața orașului, Akershus. E relativ aproape de centru, intrarea e liberă...de ce nu.

Locul are în continuare statut militar dar turiștii sunt lăsați să umble în voie pe lângă armament - că deh, e mai mult recuzită. Dar să vedem ce e cu fortăreața aceasta...

Grecia mea: Bine te-am găsit!

Să nu neglijăm nici această serie, chiar dacă nu se potrivește cu ce e afară. Considerați-o o sursă de inspirație pentru vacanțele următoare. Așadar, cum am ajuns în Grecia...

...well, pe șosea! Am lăsat în urmă șoselele de o calitate îndoilenică ale Macedoniei și am făcut la dreapta către Grecia. Dar cu plinul făcut în Macedonia, mulțumim Macedonia! Poate ne mai vedem! Și de acuma titlul seriei "Grecia mea" este pe deplin îndreptățit.

Sighisoara de Revelion

Ca să mențin specificul de blog istoric o să continui prin a elimina materialele mai vechi. Și, ca în bancul acela cu ceasul stricat care arată de două ori pe zi ora exactă, și materialul, dacă aștepți îndeajuns de mult, devine din nou de actualitate. Asa că...Sighișoara de Revelion.  Sau pe acolo...

Numai pentru hipsteri: Taranto, orașul celor două mări

Așa cum spuneam data trecută, intențiile mele de vizitare a orașului Taranto au fost întâmpinate cu neîncredere de italieni (neîncredere despre care încep să cred că e nefondată, pentru că week-end-ul acesta am fost la Cremona în ciuda indicațiilor că "sigur nu e nimic de văzut acolo" și am găsit probabil cea mai frumoasă catedrală văzută până acum). Dar rezervarea e rezervare așa că ne-am prezentat la hotel în ceea ce părea să fie un fel de zonă mai industrială a orașului.

Ei bine nu, sărăcuțul, așa arată el - Taranto e cam industrial. Și ce nu e industrial e abandonat saaau...amândouă, industrial și abandonat. Până și piscina de la hotel arăta abandonată. dar hei, ne-au dat apartamentul de pe colț și parcarea a fost inclusă - deci eforturile sunt apreciate.

Aurora chasing

N-am să discut despre fenomenul în sine - am să spun doar atât, că este pe bucket-list-ul multor oameni deși nu e chiar atât de rar. Contează condițiile meteo și activitatea soarelui dar sunt șanse mari ca dacă stai mai mult să prinzi cel puțin o noapte cu activitate. Noi știam de la început că șansele sunt mici dată fiind șederea extrem de scurtă dar asta nu ne-a împiedicat să sperăm.  Așadar, am plecat la vânătoare de auroră boreală!

Trebuie menționat că șansele să poți vedea aurora din oraș sunt mai mici din cauza poluării luminoase - cel mai bine se vede dintr-un loc izolat. Și unde există cerere există și ofertă - la Tromso sunt cel puțin 4 agenții care organizează tururi în pustietate fix pentru așa ceva. Le poți contracta de la centrul turistic - noi am aflat de ele tot de acolo și deși ni s-a zis că șansele sunt mici pentru seara respectivă...era tot ce aveam la dispoziție. La 6 dimineața aveam avion...deci, două bilete vă rugăm!

Arsenale militare marittimo di Taranto

După plimbarea prin tocul cizmei la Leuca și Gallipoli, am tras pe dreapta pentru noapte într-un loc deloc turistic. Când le-am zis unor colegi italieni unde o să stăm m-au întrebat așa cu scârbă "de ce?". Asta pentru că e un port industrial fără nimic turistic (în accepțiunea mainstream a cuvântului) prin preajmă. Am avut cameră frumoasă spre mare la unul dintre ultimele etaje - cu balcon numai bun pentru ship-spotting de dimineață cu un coș de cireșe lângă. Cred că așa m-am dat de gol cu scopul șederii noastre la Taranto - ca să vedem Arsenale Militare Marittimo, măcar de pe balcon.

Taranto are meritul de a fi un port natural foarte bun - dispune de o lagună care se închide cu o insulă mică și două poduri, din care unul e mobil. Deși Mar Piccolo (căci așa îi zice lagunei) e destul de mare, ideea de a avea navele blocate destul de ușor în lagună probabil nu le-a plăcut italienilor așa că au construit  și în afara ei pentru că oricum portul e protejat de o altă insulă mai în larg. Probabil ca să nu deranjeze prea des traficul pe timp de pace (termenul tehnic este a se fâțâi), navele militare mari sunt in portul exterior iar în portul interior stau numai cele din parcul rece. 

Overheard in #8

A trecut mai mult de un an de la ultimul episod, timp în care am mai strâns ceva material dar nu excesiv de mult. Aparent în România e destul de greu...

Here goes, in no particular order:

Un italian povestea cum o să-și petreacă el luna Decembrie:

-Lunedi parto per due settimane negli Stati Uniti per un training, poi 2 settimane di ferie...vado giu dai miei e poi forse vado anche in montagna a sciare...

Alt italian, mai mucalit de felul lui, îl întreabă serios:

-Ah, bello, e a fancullo quando ci vai?

Cea mai lungă noapte

Ideea a apărut prin septembrie iar implementarea a fost înlesnită de niște bilete de avion foarte convenabile. Planul era să mergem să vedem cum e noaptea polară și poate să zărim aurora (măcar o codiță, un solzișor). Nu a ieșit ca la carte în schimb avem niște amintiri foarte frumoase. 

Destinația a fost mai-demult-cunoscut-ul Tromso, 350 de kilometri nord de Cercul Polar și, la vremea respectivă, cufundat în adânca noapte polară.

Am zburat la Oslo (vorba vine pentru că Sandefjord e foarte departe de Oslo) și am mers la Gardermoen ca să ne continuăm călătoria cu ceea ce probabil este cea mai faină companie aeriană cu care am zburat. Norwegian Air Shuttle are avioane foarte noi (737-900 cu Wi-Fi la bord) și prețuri foarte bune - am dat 39 de euro pentru un zbor dus-întors de 3000 de kilometri în total.

În căutare de cireșe la Gallipoli

O brumă de cultură generală nu e întotdeauna mai bună decât lipsa ei - așa încât eu când făceam traseul din excursie, văzând că ajungem la Gallipoli, am crezut că ajungem în locurile în care s-au dat faimoasele bătălii din al doilea război mondial. Italia, aliați, invazie...cadra. Ei bine Gallipoli vine de la Kallipolis adica Oraș Frumos în greacă și ce să vezi, mai este un Gallipoli  (o peninsulă întreagă) în Turcia. În apărarea mea, Gallipoli sună italienește nu turcește...

Grecia mea: Ohrid - Macedonia revine în forță!

Am plecat din Skopje cât am putut de devreme cu gândul că măcar seara o să fim în Grecia, la mare. Am plecat dezamăgiți că nu am găsit ce am sperat - un oraș fermecător cu influențe din mai multe culturi. Influențe sigur sunt dar la fel de sigur, fermecător nu e. Așa că pe drumul spre Ohrid nu prea știam la ce să ne așteptăm, mai ales că peisajul este destul de anost. Dacă nu vreți să citiți până la capăt, concluzia e că Ohrid a fost locul care a "spălat" imaginea Macedoniei în ochii noștri.

Flecul tocului cizmei italiene - Santa Maria di Leuca

Sunt conștient ce anotimp este afară și chiar as relua poveștile mai de sezon numai că din pricina unor mici dar insurmontabile dificultăți tehnice nu pot să fac asta (momentan, vă asigur). Așa că voi continua cu cel puțin 1-2 episoade de vară. În cel de față vedem ce e cu Santa Maria di Leuca.

Evident, nu știe nimeni despre ce e vorba - de altfel nici eu nu știam până să plănuiesc excursia. Dar dacă zic flecul tocului cizmei italiene, începe să sune cunoscut?

Postăvarul Sofiei - Vitosha

Sofia se aseamănă un pic cu Skopje în sensul că la sud are un munte - în cazul Sofiei diferența de nivel este semnificativă, 1500 de metri. Vitosha este numele lui și (aici o să folosesc un verb fără traducere directă în română) it towers above Sofia. Nu degeaba strasse-ul lor îl omagiază, purtându-i numele.

Noi am plecat să-l cucerim sâmbătă dimineață pe o vreme incertă. Se urcă cu mașina până la o cabană, pe un drum cu piatră cubică de vreo 13 kilometri dacă îmi aduc bine aminte. La intrare e un semn cu interzis între anumite ore dar nah, when in Rome...am așteptat să vină o mașină din spate și ne-am luat după ea. Bineînțeles, faceți uz de propria judecată când vine vorba de astfel de situații.

Italy, what else?

După ce am călătorit azi cu 1 taxi, 2 avioane, 1 autobuz, 1 microbuz, 3 metrouri și 2 autocare, am ajuns în sfârșit în pat - lucru bun de altfel, pentru că azi e prima oară când m-am trezit fără rezervare la ora 16 pentru ziua în curs. I know, I know, ce periculos trăiesc...

Ziua a decurs de fapt complet previzibil, începând cu discursul pesimisto-rasist al taximetristului de dimineață. A continuat apoi cu o la fel de previzibilă întârziere a avionului Alitalia și cu cu șoferul de microbuz cu centura prinsă în spatele scaunului care a vorbit toate cele 20 de minute la telefon dar a găsit timp și pentru un șofer care-l incomoda: "Ma dove cazzo va a passare quel teșta (sic!) di cazzo la?"

Lucrurile nu s-au schimbat la Milano, la sosire la Centrale FS extracomunitarii îți flutură pe sub nas zeci de umbrele (căci afară plouă), stația de metrou încă nu e terminată și sunt aceleași cozi la automate. Ba nu, mint, linia Lila s-a extins de la Zara la Garibaldi FS - dacă nu vă spune mare lucru, e ok. Mă bucur și eu că o să dureze naveta mai puțin...

Exilul temporar este într-un fel de sat artificial de la sud de Milano numit...Milano 3. Ce pot să zic este că biletele pentru autocarul care te duce acolo se cumpără...de acolo. Adică de la destinație. Adică cumva ar fi trebuit să le am deja. Cum, nu știu. Șoferul nu părea impresionat de scuzele mele, mai ales că l-am oprit când închisese deja ușa.

Dimineață am ezitat să-mi iau fularul dar mare greșeală am făcut întrucât la Milano la 15 grade e un fel de parada modei la bărbați. Eșarfe și fulare, everywhere. Iar la prânz bărbați în toată firea mănâncă cât o vrabie. Trebuie să studiez acest aspect totuși, am senzația că știu ei ceva...

Am asistat și la discuția poate stereotipică în care cineva din sud povestește cum la ultimul accident și-a reparat mașina pe asigurare nu numai el ci și fratele său. Ce vină aveau ei că îl cunoșteau pe cel de la service și întâmplător și pe inspectorul de la daune?

Iar seara, după ce am recurs din nou la hotelul care m-a găzduit o vară și o primăvară, am intrat pe ușa pizzeriei știute și mai marele locului a afișat un zâmbet mare și a întrebat: "Pizza kebab?", așa cum făcea acum doi ani. Italia, ti amo!

Dacă există o mâncare care să te facă să te simți murdar atât fizic cât și moral, aceasta este pizza kebab. Nu știu dacă e legat de faptul că îmbătrânesc și nu mai "duc", însă simt nevoia de un duș cu șampon anti-vinovăție (și poate o spălătură gastrică?). În apărarea mea, nu mai mâncasem de ieri seară, firmiturile de la prânz nu se pun.

Acestea fiind spuse, o săptămână faină vă urez. Sper să fie timp pentru ceva articole aici pe blog...

Grecia mea: Skopje, knock-out în runda 2

Runda doi de Skopje a avut loc în două versiuni, cea de amiază și cea de seară. Pentru că pe la 12 deja bătusem de trei ori centrul și tot bazarul, am zis să mergem la hotel, să ne cazam și să luăm mașina să vedem niște împrejurimi.

Zis și făcut, pus pe GPS destinația "împrejurimi" și am pornit la drum. În cazul de față împrejurimile se refereau la un canion în imediata vecinătate a lui Skopje - Matka pe numele său. Este și un baraj, bărci pe lac, mânăstire, restaurant. Ce mai, must see. Un fel de Pasărea, cea de lângă București. Problema cu astfel de locuri într-o după amiază de vară este că, la fel ca la Pasărea, e plin de picnicari și ai nevoie de o macetă pentru fumul de grătare. Cât despre locul de parcare...he he he...să zicem că mi-a luat 10 minute numai ca să pot să întorc ca să fugim de acolo. Consolarea, ca să zic așa, a fost că am văzut biserica sătească din Glumovo. Mică și cochetă, nu?

Pe coasta spre Otranto

Am plecatdin Lecce relativ devreme - nu că ar fi contat pentru trafic - era duminică dimineață. Prima țintă a zilei era Torre dell'Orso dar cum șoferul și GPS-ul nu au întotdeauna aceeași înțelegere asupra căii de urmat, am ajuns la mare la Roca Vecchia.

Belogradchik - c'est chic!

Nu vreau ca acest post să fie tirada mea clasică - însă Bulgaria chiar e mai mult decât o țară de tranzit către Grecia. Și nu, nu e doar Veliko Târnovo. În partea de vest - în care sunt de acord că se ajunge greu de la București - este Belograchik. Ce e așa special la acest "mic orășel alb"? (traducerea numelui adicătelea).

Grecia mea: Skopje - orașul cu 1000 de statui

Să pornim la drum - la figurat adică, în noua serie despre concediul de anul acesta. Am pornit la drum la propriu într-o noapte de sâmbătă spre duminică. N-am mai plecat la drum lung la ore din acestea - la 1 noaptea și nu știam cum o să fie. Până la Skopje aveam cel puțin 8 ore deci am fi ajuns numai bine, dimineața.

Am trecut granița fără evenimente și am continuat - aveam deja vinietă din expediția de la Sofia. Numai de căutat vinietă la 2 noaptea la periferia Ruse-ului nu aveam chef. M-am luat după niște iepurași de București dar la Byala i-am pierdut pentru că au luat-o spre Veliko. Noi am continuat spre Plevna, cu spectacol de lumini - o furtună de vară care ne-a și udat lângă Plevna. Tot lângă Plevna am întâlnit și singurul radar de pe teritoriul bulgar.

După Plevna, pe autostradă, m-au ajuns din urmă iepurașii - numai ei știu pe ce traseu au luat-o de am ajuns eu înaintea lor. În jur de ora 6 eram pe centura Sofiei și vedeam primele raze de lumină. E interesant cum se contractă timpul în situațiile astea. Ascultam ceva Radio Castravete și avea anunț de oră exactă. De fiecare dată mă lua prin surprindere, puteam să jur că au trecut doar 15 minute.

Ecce Lecce! - Firenze del Sud

După o zi de umblat după trulli am ajuns în Lecce pe înserat. Auzism și de Lecce, dar porecla de Firenze del Sud am descoperit-o abia când îmi făceam temele pe genunchi, cu câteva zile înainte de plecare. Așadar, dați-ne Firenze! Artă, alea-alea...

Peștera Măgura

După ce am plecat din Vidin spre Sofia, peisajul s-a schimbat destulde brusc de la Bărăgan la...Carpați - din lipsă de cultură generală, nu știu ce munți au ei acolo dar cert este că sunt cam găunoși și te lasă să-i vizitezi.

Asta e Grecia mea

Motto:

"Asta e Grecia mea

Ne dăm la tzatziki și sardea"

Vine un moment în viața românului când trebuie să "facă Grecia cu mașina". Nu, nu cu charter-ul, nu la Atena. E un fel de majorat, nu ești bărbat până nu traversezi Bulgaria, așa cum făceau strămoșii noștri daci când mergeau la plajă în Halkidiki. Iată că anul acesta ne-a venit și nouă rândul la acest examen de maturitate.

Așa a apărut prima problemă - unde să mergem în Grecia? Fiind hipsteri at heart am folosit criteriul "Am auzit de el de la românași? Nu mergem acolo." De fapt nu ține de hipstăreală ci mai mult de dorința de a nu se transforma vacanța în ceva asemănător cu ce am putea găsi pe litoralul românesc. Credeți ce vreți dar din păcate experiența îmi spune că românul mediu e cam grobian pentru a fi suportat în vacanță. Așa că din start au zburat pe fereastră Halkidiki, Corfu, Lefkada, Zakinthos, Skiatos și altele. Nu mă înțelegeți greșit, nu am zis că nu e frumos acolo sau că nu vom merge - doar că anul acesta am vrut să fim mai retrași.

Un alt criteriu a fost să fie cu plaje frumoase așa că am deschis Google Maps și am început să survolez coasta în căutare de locuri faine. Apropo, noul Google Maps cu sugestii de imagini din locul asupra căruia te găsesști e perfect pentru acest task. Apoi un pic de informare pe Trip Advisor și planul era gata.

Planul nu e the faint of heart și un preview e mai jos. E cam toată Grecia continentală - la final au fost 4280 de kilometri (mai puțini ca acum doi ani). Dacă vă mai întrebați când mai e timp de plajă și tzatziki...well, let me worry about that. Spoiler: a fost timp pentru mult prea mult tzatziki și nu am fost vreodată așa bronzat.

Mai jos avem un rezumat cu cele mai frumoase momente din fiecare loc, urmând ca în următoarele săptămâni să mai dezvolt subiectul. Pe scurt? I effing LOVED it. The food, the places, the people.

Out of Office

Tocmai ce l-am setat, e drept, anticipat. Send only during this period, yadda yadda limited access to email...yadda yadda. Buuun...

Unul dintre dezavantajele mersului în concediu la sfârșitul verii este faptul că deja e mai frig și ziua mai scurtă. Hell, la 1 august erau deja hanorace în magazine, gata, colecția de toamnă. Când să-mi suplimentez și eu rezervele de pantaloni scurți, pauză. Ca să nu mai zic că toată vara am avut feed-ul plin de yonvacanță, noilamare, etc. Avantajul, dacă se poate spune așa, e că e mai puțin aglomerat și (sperăm) mai ieftin. Plus că acum noi o să fim pe feed și ceilalți la birou.

Așa că setez și aici un fel de out of office, nu că aș fi fost foarte prezent în ultima vreme dar nah, să știe omul. E la modă acum să-ți anunți vacanța pe blog, dacă îl ai. Nu o fac cu lux de amănunte pentru că n-am timp. Oricum, narcisismul mă va împinge probabil să postez imagini pe facebook, weather and chef permitting. Aproape live - știți voi, pictures or it didn't happen.

Ura și la gară!

Brindiamo per Brindisi

Rămăsesem înfometați pe ulițele din Ostuni - cu povestirea, că nu ne ținea nimeni forțat în Ostuni. Așa că am mers la urbea mai mare din zonă. Brindisi e un nume care din nou îmi este cunoscut - nu știu de unde și cum, dar așa este. De fapt Italia are o concentrație mare de astfel de orașe, pentru mine. O fi pentru că obișnuiam să-mi citesc știrile în italiană...dar ce mai contează? Să mergem!

Vidin

Week-end-ul de Sfânta Maria l-am "consumat" pe un roadtrip foarte plăcut la Sofia. Și cum drumul cunoscut nu e întotdeauna cel mai bun, am plecat spre vestul țării și astfel am reușit să vedem niște locuri foarte frumoase dar îndepărtate de București - o primă oprire a fost Vidin-ul.

Dar mai întâi am traversat toată partea de sud a țării, de la Turnu Măgurele până la Calafat. Nu am mai fost pe aici - decât poate cu gândul, când eram mic și la radio era Cotele Apelor Dunării. Calafat, Bechet, Corabia...Corabia mi s-a părut cea mai promițătoare dar și Calafat are ceva potențial. Dar cum noi aveam de ajuns la Sofia, nu am explorat în detaliu fiecare localitate.

Italian Job: Bonus - Passo San Boldo

Este numit și drumul celor 100 de zile pentru că atât a durat construcția (de fapt 130 dar așa a rămas în memoria colectivă) - și de când am văzut imaginea --asta-- am zis că trebuie să ajung acolo. Prima dată a trebuit să mă asigur că nu e vorba de Photoshop...

Italian Job: Marmolada și Lago Fedaia

Mai am o săptămână până se împlinește anul de când am plecat în această excursie și am zis că vreau să termin până atunci. Așa că azi avem episodul final (dar nu cel de urmă) - Lago Fedaia și Marmolada.

Little Vienna: Ruse

O fi Bucureștiul Micul Paris însă Ruse e Mica Vienă, or so they say. Așa că trebuie mers și văzut la fața locului. Nu vă lăsați intimidați de leuțul din imagine, Ruse e foarte primitor cu turiștii, atâția câți sunt ei. În plus, e de bronz și îi place lanțul, nu turiștii.

 Le yummy chain!

Italian Job: Supradoza de drumuri alpine - Campolongo, Falzarego și Valparola

Din colecția de 4 pasuri care alcătuiesc Sella Ronda, mai aveam unul singur de executat - Campolongo. Cel mai mic dintre cele 4 cu cei 1875m, Pasul Câmpulung (ha ha) nu are priveliștile celorlalți  frați deși, la urcare din Corvara, e destul de fain.

Citta Bianca - Ostuni

Peisajul de la sud de Bari e destul de monoton însă din când în când mai apare câte un sat printre kilometrii de măslini. Alberobello e unul dintre ele dar nu e singurul. Dacă pui mâna să citești, sunt destule recomandări în zonă - cum ar fi Locorotondo sau Cisternino. Noi în particular am reușit să ne pierdem în Locorotondo drept pentru care l-am pedepsit cu nevizitare și am mers mai departe spre un loc mult mai promițător - Ostuni!

Acest orășel nu are faima lui Alberobello însă eu l-aș alege mai degrabă pe el pentru o mică plimbare. E situat pe buza unui deal - ultimul deal până la mare. De aici se vede întinderea de măslini. Doar pământ roșu și măslini...

Italian Job: Passo Gardena - 2136m

Plictisitor în Dolomiți, ce să zic. Unde te întorci, numai peisaje de carte poștală. Pfff...așa am plecat din Passo Sella cu gândul să scap de aceste locuri. Niște câmpie dom'le, niște Bărăgan. Ce e cu atâtea pasuri...Ia uite! Încă un indicator, Passo Gardena. Nu se mai poate...

Some classics

Lângă belvedere din Alberobello este o piață mică cu un monument. În piață am găsit și ceva pe gustul meu, ceva mai interesant decât casele conice. Întâmplător, în ziua respectivă, Alberobello era gazda unei reuniuni de clasă ceva mai speciale. Membrii italieni, dar nu numai. Spre rușinea mea, nu sunt iubitor atât de mare de mașini clasice ca să le recunosc...

Așadar, niște imagini cu niște bijuterii mișcătoare. Dacă nu vă place, puteți aștepta urmatorul articol, o să fie cu alpine roads...

La trullo-ul lăudat - Alberobello

Judecând după numărul de inscripții în japoneză și după numărul parcărilor, Alberobello e de departe cel mai important obiectiv turistic din Puglia. Să vedem dacă e și întemeiat.

Ascuns undeva între dealurile pline de măslini, Alberobello pare să fie un sat ca toate celelalte din zonă. Ei bine nu, are trulli. Dacă nu aș fi știut dinainte ce sunt, probabil nu aș fi mers - deși e adevărat că multitudinea de indicatoare cu Zona Monumentale Trulli te cam face să te gândești dacă nu cumva ratezi ceva important.

Italian Job: Passo Sella - 2240m

Da, Dolomiții sunt fantastici. Și zona asta despre care tot vorbesc este și mai și. Este o concentrație foarte mare de peisaje care entuziasmează. Cumva nu am simțit asta în Alpii de la vest. O fi Col de l'Iseran cel mai înalt pas însă e sterp și la propriu și la figurat. Și am văzut asta și în pozele de pe net și am zis că trebuie să fac cumva să ajung în Dolomiți.

Passo Sella e unul dintre cele 4 pasuri pe o distanță de câțiva kilometri - nu sunt decât vreo 15 de la Passo Pordoi. Împreună cu el și cu Gardena și Campolongo formează un circuit foarte popular.

Ca să vă faceți o idee despre cât de popular e, pe acest traseu se desfășoara Maratona dles Dolomites, o cursă anuală de biciclete cu 9000 de participanți. Deschise pentru public sunt 4000 și ceva locuri pentru care se organizează loteri pentru că se înscriu 30.000 de oameni pe ele! Întâmplător e chiar week-end-ul acesta.

Polignano a Mare

Mai întâi câteva chestii organizatorice: după un weekend de stat în casă și editat poze cu pauze de humus home-made, am decis să nu mai povestesc despre lucruri de iarnă până nu se face mai toamnă afară. Mai bine povestesc despre vară... 

Case in point - mini vacanța de la Bari de acum câteva săptămâni. Bine, Bari e incorect spus pentru că am stat doar câteva ore. Am închiriat mașină și am bătut tot tocul cizmei. Și a fost tare bine...am mâncat tare bine și am văzut locuri tare frumoase, precum cel de mai jos.

În imaginea de mai sus este o vedere foarte populară din Polignano a Mare, din ce văd pe net un fel de Portofino din sud. Atâta doar că nu poți să vii cu iahtul că ți se zdrobește de stânci dar în rest e asemănător - toată lumea vrea să meargă acolo. Și noi nu suntem mai prejos...

Italian Job: Sass Pordoi - La terazza delle Dolomiti

Ultima zi de Dolomiți începe cu o urcare cu telecabina Sass Pordoi - spre un loc autoproclamat Terasa Dolomiților. Deci trebuie să fie ceva interesant.

Conform sfatului primit de la chlener, m-am trezit de dimineață pentru a evita coada care cică se formează la telecabină. Prostii...la 8:35 nu era nimeni. Așa că să dăm o tură prin împrejurimi să vedem cum arată Passo Pordoi ziua.

La vânătoare de fulgere

Acesta este unul dintre acele momente când nu mai știu dacă am povestit despre un lucru sau nu. I'm gonna go with no...adică eu nu găsesc aritcol publicat pe tema asta dar în același timp am antecedente în a căuta lucruri superficial, a declara că nu sunt de găsit pentru ca mai apoi să le găsesc unde am căutat deja "exhaustiv". În fine...

 Se făcea că era august și că venea furtună. Venea și trecea razant, fără să ude dar îndeajuns ca să se reprezinte. Așadar am ieșit cu trepiedul și telecomanda la vânătoare de fulgere. Din păcate la ora respectivă (miezul nopții) erau ieșite și niște mașini agricole la recoltat - asta ca să știți ce sunt luminile din anumite cadre.

Sentimentul e ciudat -  să te uiți la un astfel de spectacol de lumini dar să nu te plouă și nici măcar vântul să nu bată. În plusl, nu știu care era distanța între noi și furtună însă spectacolul a fost mut. Doar vâjâitul ocazional al mașinilor pe șoseaua din apropiere și lătratul insistent al unui câine în relativă apropiere.

Masmak - Riyadh fort

Dat fiind ca Riyadh nu e chiar cel mai turistic oraș din emisfera nordică, faptul că am dat peste ceva obiective încadrabile la categoria "sightseeing" a fost o surpriza placuta. Nu de alta dar în week-end nu poți să stai numai la mall.

Așasar, avem Masmak fort - sau Riyadh fort. O bucățică din istoria lor, începuturile statului modern Arabia Saudită. Nu sunt chiar castelele medievale ale noastre - că nah, nu prea era piatră pentru așa ceva. Plus că foloseau forturi de argilă (ca să nu zic noroi) la 1900 - numai chestia asta ar trebui să ridice o sprânceană - două.

Mă rog, eu am ridicat o sprânceană și când am auzit de "mud fort". Nu pot să vină atacatorii cu o găleată de apă să înmoaie un perete și să-și facă o ușă? Ce se face la prima ploaie? Ah, e în deșert...I guess that could work...

Italian Job: Lună plină în Passo Pordoi, 2239m

După ce mi-am terminat masa - prima masă adevărată după 3 zile - am stat să cântăresc opțiunile. Opțiunea întâi și cea mi logică era să bag cornul în pernă pentru cât mai multe ore de somn. Însă afară era lună plină și eu cărasem după mine în și așa micul bagaj de mână permis la Wizz trepiedul portabil. Ca să nu se simtă ignorat ar fi fost cinstit să ies la niște poze de noapte mai ales că-mi adusesem și telecomanda. Așa că s-a ales opțiunea 2 - ieșit afară în frig să păzim aparatul pe trepied. Ce a ieșit...mai jos.E foarte amuzant să vezi ce fel se uită la tine oamenii, zic că ești nebun. A trebuit să arăt pozele unui cuplu mai în vârstă ca să-i conving că într-adevăr iese ceva...

În caz că vă întrebați de ce unele poze par făcute de pe pământ, asta este pentru că sunt făcute de foarte aproape de pământ - trepiedul portabil nu e mai înalt de 20 de centimetri.

Oslo Opera House

Se făcea că era septembrie și erau reduceri la Wizz. Și la Norwegian, dar despre asta mai încolo. Așa că am luat bilete la "Oslo". A se nota ghilimelele.

După niște Dubai și Arabia Saudită a venit și rândul Norvegiei, la 1 decembrie. Ne-am dus frumos la aeroport și am așteptat zborul de "Oslo". Acesta a întrziat să-și facă apariția cam vreo oră. Dar nu e bai, mergem la "Oslo". 

De fapt zborul Wizz către Oslo aterizează la Sandefjord care e Oslo cum Piteștiul e București. Asta nu ar fi o problemă în sine însă teleportarea încă nu s-a inventat și cei 122 de kilometri tot nu se fac în mai puțin de 2 ore cu autocarul. Și ghici ce, în Norvegia nimic nu e ieftin așa că acest autocar e, țineți-vă bine, 50 de euro de persoană dus întors - adică mai mult ca zborul București-Oslo. Pauză pentru râs.

Poppies

Breaking news! - au înflorit macii. Cel puțin în sudul țării e valabil - atenție la cei care opresc să le facă poze (gen eu).

Italian Job: Cortina și Passo Giau, 2236m

Astăzi avem câteva imagini cu scurta oprire în Cortina D'Ampezzo și urcarea în Passo Giau - plimbare având ca punct terminus un alt pas, Passo Pordoi unde tocmisem un pat pentru noaptea respectivă. Știu, știu, lucrez și la harțile pe zile - nu foarte intens din moment ce nu le-am terminat.

Așadar, am coborât de la Rifugio Auronzo și am așteptat vreo 20 de minute la coada de la ieșire - pentru că există o barieră și la ieșire și toată lumea trebuie să valideze tichetul. Fain, ambuteiaj pe munte. Mai departe, spre Cortina!

Sarabia Audită

Râdem, ne distrăm, dar nu publicăm și noi ceva? Am cam jumatate de an întârziere la articole but it's all good. Așadar, astăzi, niște Sarabia Audită. Diverse aspecte care nu au încăput în alte părți (deși va mai urma un articolaș despre un obiectiv anume din Riyadh).

Italian Job: Le Tre Cime di Lavaredo - Rifugio Auronzo, 2333m

The post you've been waiting for - cel mai frumos loc din Alpi. Nu de alta dar văd că e o modă ca blogurile de travel să-și învețe cititorii ce să nu rateze, ce să facă, ce să dreagă. Aoleo, Miscellanea e blog de travel? Dacă e, atunci nah, ce să facem, hai să vă învăț cum e cu Alpii și cu frumusețea lor. Cred că am mai zis eu la un moment dat că fac Top 10 Pasuri Rutiere din Alpi și nu m-am învrednicit...

Rifugio Auronzo este noul meu loc preferat din Alpi - bine, asta se întâmpla în august 2013. E un loc foarte comercial și incredibil de aglomerat pentru altitudinea la care se află. Și totuși...e al naibii de frumos.

Deva

Patru zile libere egal road trip. Enough for the intrigă, now let's get to desfășurarea acțiunii. Am plecat din București la 9 fix și am mers direct spre Deva, cu pauză la OMV Cozia. Pe drum a fost atemosferă de sărbătoare, lumea își făcea selfie-uri entuziaste pe marginea drumului - #roadtrip. Erau chiar și unii care își făceau poză făcându-și poză.

Italian Job: Lago di Misurina

Dat fiind că urmează o mică vacanță și productivitatea va scădea în mod înspăimântător - adică traficul - postez acum. Dați, click, like și share și apoi puteți să mergeți la mare.

Un alt fragment de Alpi - unul mai interesant zic eu. Am ajuns în mijlocul acțiunii, acolo unde merge lumea bună. Cortina e la câțiva kilometri (nu, nu are de-a face cu vreo perdea ci cu Predealul lor, cea mai de fițe stațiune din Alpi - Cortina D'Ampezzo) și drumurile sunt "strapiene" în august. Și încep să înțeleg de ce.

Olt, ruine și rapiță

Ca să îl citez pe stimatul nostru premier, week-end-ul trecut am avut "chef de o inundație". Soarele strălucea pe cer dar la știri era anunțat potopul biblic în sudul țării. Și cum eram deja în sudul țării, nu a mai rămas decât de ieșit la plimbare. Ca să nu fie suspans,  nu am găsit inundații, în schimb am găsit rapiță. Multă rapiță. Dar să vedem...

Prima oprire - Izbiceni. Pentru lac și hidrocentrală, adică.