Italian Job: Colle Nivolet - 2612m

La început nu știam ce titlu să dau acestei serii - da, face parte din seria Grandes Alpes dar e o excursie separată. Când am aflat că pe Colle Nivolet s-au filmat scene din Italian Job și cum excursia a avut un caracter "lovește și fugi" am hotărât să-i dau acest nume.

N-am văzut Italian Job dar am auzit că se dau cu Mini Cooper deci nu mă interesează. Totuși mă interesează Colle Nivolet - care deși e un drum dead end pentru mașini normale, e unul foarte popular. Atât de popular că vara e închis în week-end pentru mașini particulare. Dar nu era week-end așa că...

Mda, era rost de drum. Din păcate colle Nivolet este la capătul unei văi - sunt 80 de kilometri de drumuri prin sate de la autostradă și până la destinație, 80 de kilometri pe care trebuie să-i faci și la întoarcere, deci 160.

Și e doar în vârful muntelui lângă Aosta la vreo 25 de kilometri în linie dreaptă - dar la 150 de kilometri pe drumuri normale. Dar daca am zis că merg, merg!

Optzeci de kilometri de limită 50 la oră și indicatoare cu "controllo eletronico della velocita"...știu că nu toate înseamnă că e și un Autovelox prin preajmă dar nici să risc nu-mi vine. Așa că...

În sfârșit,  ultimul sat, Ceresole Reale. Are atașat și un lac pe care...what the? văd bine? Da, văd bine, pe lac se face windsurfing! Suntem la 1600 de metri altitudine și totuși mi se pare că sunt la mare. Aparent configurația văii dă naștere la niște curenți de aer numai buni pentru așa ceva. Totuși...brrr...

După Ceresole începe urcarea adevărată pentru că de la 1600 de metri se ajunge la 2600 în 17 kilometri. Să-i dăm bătaie atunci!

Și acesta este un post spart în două pentru că pur și simplu sunt prea multe imagini. Vă arăt data viitoare imagini de pe urcare/coborâre. În acesta, doar imagini de la al doilea lac în sus. Da, aproape de pas sunt mai multe lacuri. Primul pe care îl întâlnești este Serru, al doilea e Agnel. Ambele sunt artificiale.

După Lago Agnel sunt serpentinele cele mai strânse...

...dar și priveliștile cele mai spectaculoase.

Am zis serpentine strânse...

și priveliști spectaculoase, da?

Trec în viteză pe lângă indicatorul de pas pentru că știu că oricum trebuie să mă întorc. Vreau mai întâi să ajung la capătul asfaltului - care nu e departe. Începe coborârea spre un al treilea lac - de fapt zona e plină de lacuri.

Și de cabane, aș putea adăuga. Și de oameni. Pfuai ce era acolo. O zi de marți, august, si abia am găsit parcare. Toți oameni veniți la aer curat, mulți veniți să facă un traseu de munte. Și eu, venit să ard benzină...coada între picioare și direct la magazin. 

-Aveți magneți? 

-Nu. 

-Bine, aveți insigne? 

-Meh, avem ceva...

Și scoate din sertar ceea ce avea să devină magnetul cel mai frumos din călătorie. Asta pentru că m-am învățat că de  multe ori insignele au un design mult mai frumos decat magneții gata făcuți așa că le cumpăr și le transform acasă în magneți. E și mult mai ieftin așa...

În imagine cred că este Grivola, un vârf de 3969 metri di masivul Gran Paradiso.

Dar să ne întoarcem spre pas, mai ales că am văzut și un punct de belvedere. Mai întâi poza de palmares cu indicatorul de pas...

...și apoi la belvedere unde...nu e loc de parcare. Dar e marți așa că regulile sunt mai relaxate pentru toți așa că...

Promițător!

Și într-adevăr priveliștea de la belvedere e într-adevăr bella. În prim plan lago Agnel, în plan depărtat lago Serru, panglica de asfalt care șerpuiește printre ele și un decor de stânci și zăpadă. Splen-did!

Dar stai, mă pot urca mai sus. Să nu zic că nu m-am urcat pe munte și cu piciorul în excursia asta.

Camioneta de armată îmi distrage atenția pentru un moment - dar lasă că ne întâlnim noi mai jos că n-ai cum să mergi mai repede. Cu frânele alea cu tambur și copiii de la bord...

Așa, ce ziceam? Ia pozați-mi! Nu de alta dar mai devreme mă rugaseră să le fac o poză cu aparatul lor.

Și, pentru final, o imagine panoramică cu locul. Să tot stai să te uiți...

...dacă ai timp. Eu nu aveam. Vedem în episodul următor de ce.