Partea a doua a incursiunii pe Colle Nivolet, coborârea. Am zis că dacă tot e ultimul lucru pe ziua respectivă, măcar să o fac pe îndelete și să mă opresc de câte ori vreau. Și așa am și făcut - vreo 8 opriri.
Așa cum preconizam, l-am ajuns lejer din urmă pe omul cu camioneta de armată - de fapt cred că-l cam enervam pentru că l-am ajuns din urmă de vreo trei ori pentru că el mergea foarte încet. Deh, era cu familia. Ciudată mașină de familie...
De sus am văzut o capelă profilată frumos pe fundalul lacului Ceresole Reale (și el tot artificial - când omul n-are, își face). Așa că am vrut să merg până la ea.
Capela are pe laterală plăci in memoriam pentru oamenii care au murit pe munte în această zonă încă de la începutul secolului trecut.
...înapoi la mașină. Ups, am parcat pe maidanul rezervat utilajelor. Eh, cum ziceam, marțea lucrurile sunt mai relaxate.
...și cu ocazia asta am observat ceva interesant. Văzusem și mai devreme dar credeam că e ceva izolat.
Se poate vedea și in imaginea de mai jos în stânga. Există un drum mai vechi cu un cu totul alt traseu decât cel actual.
Dacă privim mai de aproape, e clar. Nu a fost niciodată modernizat însă nu e chiar o potecuță - priviți de exemplu întăritura executată pentru acul de păr.
Probabil a fost abandonat pentru că era greu de întreținut și era prea strâns pentru traficul modern. Nu am găsit prea multe informații despre ea. Toți scriu de ea că există dar nimeni nu îi pomenește istoria.
Gata, ultima oprire, ca să setez GPS-ul. Dacă nu mă înșel era deja spre ora 3-4 după-amiaza și eu făcusem un plan special pentru această excursie. Urma să mă mut în partea cealaltă a Italiei cu vizitatul și îmi rezervasem în consecință un pat obscur (de fapt a fost ok) într-o stațiune obscură (Sella Nevea) dintr-o regiune obscură (Udine) la...650 de kilometri distanță?!?!?!
Ce a fost în capul meu, nu știu. GPS-ul îmi arăta 7 ore de condus cu sosire în jur de ora 11 noaptea și GPS-ul nu greșește la capitolul acesta. Pentru că chiar dacă tu recuperezi pe anumite porțiuni, mai trebuie să te și oprești. La o parte, bă, am făcut o prostie și trebuie să o remediez!
Da, da, munte, lac, frumos, ce să zic...CUM NAIBA AM GÂNDIT-O? De asta nu e bine să faci planuri doar pe hartă. Pe hartă era doar o palmă distanță...
Cei 80 de kilometri până la autostradă au fost chinuitori, urmau un pic peste 500 de kilometri de autostradă. Am oprit înainte de Milano pentru combustibil atât pentru mine cât și pentru Ypsiluxa și am continuat cu...viteza maximă legală. Autostrada A4 e păzită cu sistemul Safety Tutor care urmărește viteza medie pe tronsoane. Și dacă nu e de ajuns, mai sunt și Autovelox în diverse puncte.
Bergamo, un loc cunoscut. Apoi, alte locuri necunoscute dar de care am auzit. Salut, Brescia. Ciao, Verona. Buona serata, Vicenza. O să trec și pe la tine cândva, Padova. Veneția, pfff, pe la tine am fost. Și apoi noapte...și teritoriu necunoscut. Udine...pam, pam, pam, paaaaam...
Ultima parte a fost pe o autostradă prin munți cu viaducte înalte cu avertizări de vento forte. La Tolmezzo am ieșit de pe autostradă, deja mă săturasem de drum. Dacă a existat vreo urmă de somnolență, ea a dispărut subit când am văzut cifra în euro pentru taxa de autostradă.
Străzile erau pustii, era 11 noaptea. Măcar atât, să pot merge cu faza lungă. De fapt, a fost chiar simpatic dar cu nuanțe de creepy din cauza pustietății și vântului puternic.
Am ajuns aproape de 12 noaptea în Sella Nevea - o stațiune bine spus obscură pentru că e formată din vreo 3 sport-hoteluri. Nu cunoșteam conceptul până să stau într-unul - un sport hotel e un hotel conceput să aibă un minim confort pentru oameni care doar vin pe munte să facă sport (alpinism, trekking și mountainbike vara și schi iarna). Asta pentru că Sella Nevea este în umbra lui Monte Canin sau Kanin, depinde de pe ce parte te uiți la el. Asta pentru că peste el este altă țară, Slovenia.
Și n-am greșit când am zis că și regiunea e obscură. Friuli-Venezia-Giulia - unde se vorbește un dialect foarte ciudat, friulana, care seamănă cu portugheza. Ca să nu mai zic că nu e clar cum se scrie... pentru amuzament reproduc un fragment găsit pe wikipedia (ce e ciudat e că totuși înțeleg ce zice):
La bolp l'èrä di nûf famadä. In chê la jou un corvat pojǎt tà un pîn, cal vevä tal bec un toc di ciuç. "Chel si ca mi plašarés", alà pensâ la bolp, e ai dîš al corvat: " ce biel ca tu sês! Sa tu cjantes ben comä cjalâti di fûr, di sigûr tu sês il plui biel di ducj i ucèi!"
What the cazzo??? Și să nu discutăm despre toponimie...
În încheiere, un sfat de la redacția Miscellanea: Copii, nu faceți așa ceva acasă. La sfârșitul zilei am acumulat 1000 de kilometri dintre care doar vreo 700 pe autostradă. Dincolo de distanță și de timp (aproape 18 ore) apare și factorul oboseală. Sincer, m-am simțit foarte bine și nu m-a apucat somnul pe final însă e foarte mult și foarte riscant. Folosiți-vă judecata proprie când vine vorba de astfel de planuri. Eu știu destul de bine că în câțiva ani o să mă uit în spate și o să mă întreb sincer cum am făcut chestia asta.
Data viitoare, chestii noi în țări străine.
No comments:
Post a Comment