Italian Job: Mangart - top of Slovenia

Uneori preumblările mele își au începutul pe Wikipedia - în cazul de față, articolul despre topul drumurilor alpine din Europa, în funcție de înălțime, grupate pe țări.  Și la Slovenia, ce să vezi... pe locul 13 e listat un nume ciudat - Mangart. Și dacă tot e la doar câțiva kilometri de granița cu Italia...

Nu sunt indicatoare prea fancy care să arate spre drumul de la cea mai mare altitudine din Slovenia, but then again, nici în Croația nu erau și ce frumos a fost pe Sv. Jure. Aici în Slovenia trebuie să știi dinainte că îl cauți pe domnul Mangart (sau Mangrt, n-am reușit să descopăr după ce regulă).

Totul începe promițator cu un indicator de rampă 22% - nu cred că am mai văzut așa ceva. Și într-adevăr, Ypsiluxei nu îi este ușor la urcare. Turnantele sunt foarte strânse de la bun început și norocul este că e dimineață și nu mai e lume. Totuși după o curbă îmi sar în cale doi oameni. Nu, nu e vorba de hajduk-ii locali deși vor să-mi ia banii. Pe acest drum se urcă cu taxă, una modică.

-Se poate urca până sus? întreb eu, mai mult fără rost pentru că nu citisem foarte mult înainte.

-Ah, da, sigur, e interzis pe ultima bucată dar toată lumea trece așa că...

-Așa că ce?

-Păi...puteți merge...

Eh, dacă zice paznicul...să mergem. Abia sus de tot am înțeles ce zicea - e o porțiune foarte expusă fix în umbra vârfului principal pe unde în teorie nu ai voie, nici cu piciorul. But when in Rome...

Mașinile treceau într-o veselie și oamenii la fel. Era chiar un cuplu cu un copil în cărucior - poi să fiu eu mai prejos? Asta e bucata buclucașă - peretele nu stă bine și la o ploaie ar putea să se blocheze drumul și atunci mai dai jos mașina cu elicopterul. Dar cum nu erau nori...

Sfârșitul drumului nu e foarte spectaculos, este doar un fel de parcare mai mare - plină, evident.

Dacă aveți impresia că am sărit niște etape, cum ar fi urcarea, este pentru că întocmai asta am făcut. Iar sunt prea multe, imagini, iar m-am oprit de n-șpe ori pentru poze din șnaișpe ipostaze.

Bine, hai și o poză de la urcare, dar numai pentru că vă cunosc. Cel din fundal e domnul Mangart, 2679m, al treilea vârf din Slovenia.

Soluția problemei menționate mai devreme va fi din nou împărțirea în două posturi - celalalt mai mult axat pe drum în sine și pe o vizită la cabană. Cum ce cabană? Lasă că vedeți...

Până atunci va trebui să mă credeți pe cuvânt, drumul e fain.

Ultimii metri, spre parcare. Zorro was here, apparently.

Majoritatea mașinilor sunt de oameni serioși veniți aici să cucerească vârful - drumul abia dacă depășește 2000 de metri. Se și văd ca niște furnicuțe, care pe urcare, care deja pe coborâre - cei mai harnici, care au prins răsăritul pe munte.

Ce e de făcut pentru oamenii leneși care au venit aici strict să ardă benzină? Well, the view is a big plus...

...și dacă faci o mică plimbare până pe o pajiște mai sus, dai cu ochii de...Bucovina???

Nu, evident că nu, dar asta mi-a venit în minte prima oară. E Italia, Fusine in Valromana, dacă vrem să fim tehnici. Și e frumos rău...uite de casă pe malul lacului...mergeti pe google maps să vedeți ce imagini sunt luate de acolo de lângă casuță - să vedeți cum se vede Mangart-ul de pe malul lacului.

Interesantă linia aia dreaptă de copaci - nu știu la ce servește.

Zoom out și mai mult, Bucovina nici nu se mai vede. Și dacă vrem și o privire de ansamblu...

...atunci lipim cu măiestrie (automat adică) un număr de poze.

Fromos sus, de ce să zic. Lasă că vedeți data viitoare ce frumos e și pe traseu. Până atunci, o poza cu Ypsiluxa la umbra Mangartului.

Și încă una, de data asta de catalog de vânzări, nu altceva. Roar, aproape să-mi cumpăr!