Volandia

Să mai schimbăm, chiar dacă tot Italia este. O ispravă mai recentă, de ianuarie. Am avut niște timp liber la Malpensa și am fost să văd Volandia, muzeul aeronauticii.

La Volandia se ajunge ori cu mașina ori pe jos de la Terminalul 1. E o plimbare de 10 minute dar rar o face cineva, vizitatorii de obicei vin cu mașina proprie. Eu, neavând mașină, am explorat cărările de lângă autostradă. Oare ce e cu poarta asta părăsită?

Aha, iată și halele. Și, dacă nu mă înșel, acela e un Aermacchi, cum au cei de la Frecce Tricolore.

Parcarea semi-goală, deși era duminică. În fine, intru, plătesc biletul (9 euro) și pornesc la vizitat.

Mai întâi, o introducere în tematica muzeului, dacă nu era clar.

Apoi trecem la istorie.

Domnul Caproni este Aurel Vlaicul lor și chiar se cunoștea cu al nostru Henri Coandă. Pe 27 mai 1910 a zburat cu al său Caproni CA1 - primul avion italienesc - fix acolo la Malpensa. De altfel, halele muzeului sunt halele fabricii sale de avioane - pentru că dl. Caproni a devenit și un foarte de succes om de afaceri.

Acesta nu e al lui însă e tot istorie - primul zbor peste Alpi de la Brig la Domodossola - 40 de kilometri în 40 de minute, pe deasupra pasului Simplon - pe care l-am recunoscut cu plăcere din imagine.

I-MARY e tot un Caproni, CA113, un avion de acrobații. A zburat cu capul în jos 3 ore și ceva prin anii 30. Ce le mai dădea prin cap...

Un DC-3, bunicuța de încredere. Cel din imagine a fost construit în 1944, a zburat ca avion de VIP-uri în Marea Britanie, Birmania și Malaezia. În 1954 a ajuns în Africa unde a petrecut vreo 40 de ani - Africa de Sud, Zimbabwe și Congo. S-a reîntors în Europa în 1994 și a fost cumpărat de Volandia în 2012. Are o carieră de 23.400 de ore de zbor (a stat 2 ani și jumătate în aer).

Boala muzeelor: dar ce avem aici, ceva vechi? Clar la muzeu cu el! Dar muzeul e de avioane și asta e o mașină! Nu contează, la muzeu am zis!

Și nu e numai aia, mai sunt și altele...

Adică eu înțeleg că e muzeu dar chiar așa toate vechiturile...

Apropo de vechituri, una în curs de restaurare. Se vede cât de fragil e cadrul care ține motorul. Practic nu e avion cu motor și mai mult motor cu avion atașat.

 

E în curs de restaurare - restaurare care se face în laboratorul de lângă.

M-am întrebat mereu de ce avioanele au pictate o țintă pe ele - să fie mai ușor pentru urmăritori?

De ce nu-mi place mie să zbor: dacă e nevoie de toate astea doar ca să nu cazi din cer, deja e ceva putred în Danemarca. De ce mă interesează temperatura eșapamentului și ce se face cu manifold pressure?

Ah da și ala e doar panoul principal cu care se delectează capitanul. Inginerul de zbor are jucăriile lui separate. Tre să fie special să stai cu manualul în față să vezi ce butoane trebuie să apeși în timp ce alarma urlă că ceva e foarte în neregulă și avionul vrea să vadă mai de aproape pământul.

Și ajungi așa...

Glumesc, acum avioanele sunt mult mai complicate și nu mai rămâne nimic din ele când se prăbușesc. Moving on, la aripa rotativă. Adică elicoptere...

În Sea  King sau ce e, nu aveam voie să ne urcăm...

...în schimb în Chinook...da!

Ultima secțiune e viitorul zborului - prima imagine din articol. O struțocămilă aerocopter sau elicoavion al cărui nume îmi scapa momentan.

Frumușel la Volandia dar cam pustiu pentru că...este în pustietate. Iarna e deschis doar duminica și vin familiile cu copii. Doar că nah, e la 1 oră de Milano. În fine, bun pentru când n-ai ce face o oră la Malpensa.

PS: toate imaginile au fost capturate într-o totală delăsare cu Nexus 5 - hence the quality or lack thereof.