My name is Henge, Stonehenge.

Bilete Wizz pentru Londra cu 250 de lei? Hell yeah. Dar nu am mai fost? Ei, ce contează. Putem să mergem să vedem ceva nou, de exemplu ceva faimos despre care am aflat nu-mai-știu-acum-cât-timp. Plus, poate așa aflăm ce este acela un henge...

Primul lucru de știut - Stonehenge nu e deloc aproape de Londra. Se fac cam 2 ore cu autocarul deci toată treaba ocupă o după-amiază întreagă. Asta dacă nu iei excursia full care durează toată ziua și-ți bagă pe gât ceva random castel (poate chiar Windsor, nu mai știu). Noi am luat-o pe cea mai simplă, cea de 21 de lire. Am ajuns acolo mârâind de plictiseală și asta chiar dacă am și dormit mare parte din drum.

Cea de mai sus e scena pe care am găsit-o la fața locului - o mână de oameni zgâindu-se la niște pietre. Cumva mă așteptam la altceva. Nu știu la ce dar nu am găsit locul mitic descris la școală sau unde mi s-a mai povestit despre acest loc.

În adevărat spirit consumerist, drumul care trecea fix pe lângă monument a fost desființat (da, au desființat un drum) urmând ca accesul la monument să se facă numai de la un centru de vizitare și numai cu mijloacele de transport ale centrului, ceva green probabil ca să nu mai mănânce Codoiul din pietre. I call bullshit.

Deci să ne reculegem: The A344 was closed to "restore the dignity" of Stonehenge. Demnitatea. I-auzi. Și centrul o să coste 27 de milioane de lire. Aplauze, vă rog.

A se observa că sunt deja subiectiv. Așa cum am fost și la Guinness Storehouse, așa sunt și aici, unimpressed. Am impresia că mi se vinde rahat învelit în staniol. Ok, peisajul e domol și pitoresc, pietrele sunt mari și nu-ți dai seama cum au fost aduse și montate aici în epoca respectivă dar...

Fratemeleu!  Sunt doar niște pietre. Mari și grele și misterioase. Dar sunt doar niște pietre. Mă simt ca ăla din American Beauty când îi zice soția că "This is a $4,000 sofa, upholstered in Italian silk. This is not just a couch". IT'S JUST A COUCH!

Al doilea lucru de știut: Inclus în prețul excursiei este și biletul de intrare (da, există "intrare" pe câmpie) și inclus în biletul de intrare am avut și audio-ghid, instrumentul universal de dresare a turistului de pretutindeni. Iți dă până și indicații: "Now take a moment to admire the..." Moartea pasiunii, nu altceva. Iar audio ghidul acela e o bijuterie (slinoasă pentru că nu le curăță între o ureche și alta) pentru că are în interioru-i nici mai mult nici mai puțin decât vreo 12 capitole de câteva minute fiecare în care vorbește câte-n lună și în stele. Ce fel de pietre, unde se găsește materia primă, prima iubire a bunicii sculptorului, și legătura dintre Stonehenge si atentatele de la 9/11.

Evident, nu știu ce conțin cu adevărat pentru că după 2 capitole (și alea greu suportate pentru că povesteau despre hainele împăratului) am dat skip. Nu știu dacă pe acolo se explica ce e un henge.  Ca un hench dar cu pronunție mai guturală?

O altă dezamăgire profundă a fost faptul că pietrele sunt îngrădite și nu poți să te duci până la ele - mă rog, poți să make a run for it și gardianul public nu te-ar prinde dar nu sunt sigur că merită. Sunt foarte curios dacă le păzesc noaptea...

În caz că vă întrebați, nu e chiar pustietate, mai e un drum care trece prin apropiere și care cică nu face față traficului. Dar nah, Stonehenge avea nevoie de demnitate. Jaloanele de pe margine cred că sunt special ca să nu oprești acolo să nu îi furi cu privirea (da, știu, sunt pentru a preveni accidentele).

Acuma nah, oi fi eu individios că n-am audio ghid la Muzeul Trovanților dar sincer mi se pare excesiv consumerismul acesta. Acum ce să zic, am bifat și destinația asta dar am mari îndoieli că merită să ajungă pe lista cuiva. To each his own I guess, mai ales că erau disponibile Pass-uri pentru tot soiul de "atracții" mai mult sau mai puțin închipuite.

Iar afacerea merge, sunt o duzină de companii care umplu autocare întregi de cetățeni care vin să vadă chietrele. Pentru ei e de ajuns să mergi o dată. Nu am să folosesc cuvântul țeapă pentru că e prea puternic însă chiar se pot face lucruri mai plăcute într-o după-amiază cu 20 de lire decât să mergi la Stonhenge.  Dacă ești în zonă, bine, fie.

Ah da, să nu uit, în încheiere: Mersul pe pasarelă ca să nu...nu știu exact pentru ce e, mi se pare iar culmea. Am venit în câmp, lasă-mă frate să pun piciorul pe brazdă, să sâmț pâmântul ca Ion*.

*Dacă nu e iarba udă. Sau noroi. Sau insecte. Sau bălegar. Sau viespi (dacă sunt viespi, vreau și tunel de plexiglas).