Deva

Patru zile libere egal road trip. Enough for the intrigă, now let's get to desfășurarea acțiunii. Am plecat din București la 9 fix și am mers direct spre Deva, cu pauză la OMV Cozia. Pe drum a fost atemosferă de sărbătoare, lumea își făcea selfie-uri entuziaste pe marginea drumului - #roadtrip. Erau chiar și unii care își făceau poză făcându-și poză.

Am ajuns la Deva după o repriză de ploaie pe la Sebeș. Cu ocazia asta am mers și pe noul tronson de A1 - știu că e gata de ceva vreme dar pentru mine e nou. Autostrada asta e mare invenție. Am trecut de Sibiu și Sebeș fluierând. Îmi aduc aminte și acum cozile care se formau în Sebeș la trecerea aia de cale ferată.  Acum am vise (nu zic de care) cu momentul în care va exista o autostradă continuă de la București la Arad și se va putea ieși din țară civilizat în 6 ore. 

În fine...Devushka! (nu râdeți că cică de la aia s-ar putea să vină numele Devei - alții zic că ar fi de la dava, gen Piroboridava sau Capidava. Iar și mai alții zic că ar fi de la o legiune romană care a fost transferată aici de la Castrum Deva). All we know is that it's called Deva.

Noi am dat o raită prin centru înainte să ne așezăm să mâncăm la unul dintre locurile recomandate de radio și de Tripadvisor. Încep de pe acum recenzia prin rugămintea de a-mi lăsa aici sugestii cu privire la restaurante viabile din Deva. Noi am fost la Ceapa Roșie și nu prea ne-a plăcut. Adică da, are terasă cu vedere la cetate, are pisică jucăușă, însă pizza a fost prea românească - aluat copt de un deget și deasupra ciorbiță de ingrediente din grădină. Plus că gramajele alea...820 de grame...c'mon, poate cu tot cu copitele porcului din care era făcut salamul. Mă rog...

După mâncare am zis să mergem să ne facem siesta la cetatea Devei. Tot stă ea semeț acolo sus pe deal - și e disponibil și mijloc mecanizat de urcare. De ce să nu mergem?

Atâta doar că acel mijloc mecanizat este un ascensor oblic de capacitate mică. Problema e că nu e ca la telecabină unde sunt două și una urcă și una coboară - aici trebuie să aștepți să urce și să coboare. Da, știu, ar trebui să nu mă mai vait și să urc la picior. Eh, asta e, 10 lei și stat la coadă - noroc că am ajuns cu 1 minut înaintea unui autocar plin de turiști că nu mai urcam. Experiența e una de RATB - stai ca sardina dar măcar dureaza puțin.

'

Sus ne-au întâmpinat două lucruri - coada de persoane pentru coborâre care era mai mare ca cea de jos de la urcare și un afis prietenos cu "Traseu obligatoriu pentru vizitatori/turiști". Dacă e obligatoriu, să mergem...

Alte indicatoare interesante. N-am văzut nici o viperă, probabil era prea frig. Am fost dezamăgit că nu se urcă pe ziduri, vizitarea se face numai de pe pasarela de lemn. Dar nah, poate e mai bine așa.

De ce să îndoi un semn? Era unul și mai jos din aceeași gamă cu "Atenție, vipere", la fel de îndoit. Serios, de ce?

În fine, ceva vederi de la cetate - cu părțile din Deva pe care nu am apucat să le vedem de aproape.

Catedrala - da, am ghicit, catedrala e. Dar și cea de mai sus tot catedrală e. I am confused...

Fancy old building, a.k.a. nu am idee ce clădire este respectiva dar cred că trebuie menționată. Pe google maps nu are marker și nu mă simt vrednic să continui investigația.

Gara Deva - cumva eu am simt o atracție mai degrabă pentru astfel de clădiri decât pentru cele de mai sus. Dacă are și un mozaic din acela comunist cu muncitori și lanuri de grâu, I am sold.

Priveliștea spre nord est...

... și priveliștea de la coada de la ascensor (da, am trebuit să așteptăm vreo 3 ture - am fi coborât la picior dar nu era deloc evident pe unde se poate face asta. Plus că sunt vipere...).

Una peste alta, Cetatea Devei e un loc fain de văzut orașul de sus. Momentan totul este în reamenajare - am sentimentul că o să iasă puțin diferit de cum era la origine (ca să nu folosesc verbul a sluți).

Noi am coborât pe la vreo 4 din cetate și coada de la urcare se dublase semn că mușterii sunt. Dar totuși ai nostri parcă nu înțeleg biznisu' - magneții de frigider erau înfricoșător de urâți dar cine putea să cumpere șarpe de cauciuc portocaliu/verde? Cine, cine?

Acestea fiind spuse, onwards! Cluj awaits! Let us make haste! And by haste vreau să spun să o luăm pe cel mai ocolit drum și eventual să și deviem de vreo două ori de la el. Dar asta în episodul următor...