Sarabia Audită

Râdem, ne distrăm, dar nu publicăm și noi ceva? Am cam jumatate de an întârziere la articole but it's all good. Așadar, astăzi, niște Sarabia Audită. Diverse aspecte care nu au încăput în alte părți (deși va mai urma un articolaș despre un obiectiv anume din Riyadh).

În imaginea de mai sus, Kingdom Center - mi se pare funny că are formă de desfăcător de bere într-o țară în care alcoolul este ilegal. Ok, poate să fie desfăcător de suc și aici ar fi corect la cât suc consumă. Serios, au la mall toate lanțurile americane de care ați auzit și în plus, altele de care nu ați mai auzit. În consecință, mai ales copiii, au mereu în mână un pahar de ceva cu mult mult zahăr. Ridicați mâinile-n aer pentru tovarășul nostru, Diabetul!

Acuma serios, clădirea e chiar frumoasă, mai ales cu fundal de cer albastru și nori. Este vizitabilă, la parter fiind un mall - în care ultimul etaj este rezervat femeilor. Am aflat asta când voiam să o iau pe scări spre el și am fost întâmpinat de un agent de pază care clătina din cap. Când m-am uitat mai atent am observat că geamurile sunt opace și nu se vede nimic - probabil ca să se poată plimba în voie fără voal.

Altfel, dimensiunile mall-ului nu sunt impresionante. Recent vizitatul Palas Mall din Iași îl face de rușine lejer. Cum ziceam, se poate vizita și se poate și urca la ultimul etaj unde se află o platformă de observație. Din păcate pentru obiceiurile lor, este un singur lift și trebuie menținută o separare între femei și bărbați - așa că în fundul liftului se urcă femeile și apoi se urcă bărbații. Agenții de pază au grijă să stea toată lumea separată.

De sus se vede...Digi TV??? Da, petele alea ruginii sunt antene satelit ruginite (duuh) și sunt foarte multe.

Apropo de multe...în Riyadh sunt 5 milioane de oameni și ei nu au blocuri comuniste. Clădirile lor sunt destul de mici ceea ce înseamnă că se întind pe o suprafață mare. Cât de mare? Cam  20x20 de kilometri.

Singurele clădiri mai înalte sunt grupate în perimetrul delimitat de Olaya street și King Fahd road. Mai există un centru de afaceri în construcție spre nord vest dar  deocamdată aici sunt zgârie norii.

Cel lucitor e Faisaliah Tower care și el are un mall respectabil la rădăcină. Pe acolo mi-am dus o bună bucată din existența mea la Riyadh din cauză că era aproape de hotel și era civilizat. Mda civilizație...

E o noțiune așa de relativă treaba asta cu civilizația. Noi ne uităm la ei, ei se uită la noi și toată lumea strânge din umeri. Ce-i drept, fascinația vieții consumeriste a ajuns și aici. Tot ce e elvețian e la mare preț - în magazine se vând butoni cu Ferrari sau Bugatti. Dar nu renunță la unele părți tradiționale... 

Cum ar fi separația (izolarea) femeilor în societate. La bancă se merge la sucursală separată, de  femei. Dacă lucrează, au intrare separată în clădire. De exemplu clădirea în care lucram eu nu avea baie de femei...pentru că nu era nevoie. Femeile nu au voie să conducă - ies mereu din casă cu șofer. Contrar părerii generale, nu sunt obligate să aibă fața acoperită - am văzut multe cu fața și chiar părul descoperit însă toate erau ori vestice ori filipineze. Localnicele, în schimb, erau întotdeauna acoperite.

Transportul public este inexistent în formula în care o știm noi. Există niște maxi-taxi (le-am zice noi) pentru semi-sclavii indieni - aceste vehicule merg cu ușile deschise, cu oamenii burdușiți la o viteză amețitoare. Serios, sunt cei mai demenți soferi. Nu există stații, you just wave and they stop.

Nu există metrou, tramvai, autobuz. Am fost stăfuit prietenește să nu mă urc în maxi taxi. Motivul este că taxiul este ieftin - cam același preț ca la noi. Asta în condițiile în care benzina e mai ieftină ca apa - cam 0.4 lei pe litru. Șoferii de taxi sunt și ei niște figuri aparte. Nu cunosc engleza decât marginal - de exemplu din fraza "stay on the right" ei înțeleg doar "right" și o iau la dreapta. De asemenea un "please stop near the white car" se traduce printr-un simplu "stop" aici și acum.

Problema cu engleza  e generalizată, și la hotel am avut probleme. Mai interesant e că nici nu spun că n-au înțeles - dar începi tu să te prinzi de la un moment încolo. El zice "yes, no problem" dar mai bine verifici ce face. De exemplu săracul recepționer nu se descurca cu tastatura cu simboluri latine - trebuia să caute fiecare tastă. De asemenea directorul hotelului a întrebat senin ce este București, România.

Viața e ieftină și taxele nu există. E un fel de economisire forțată pentru că nu ai pe ce să cheltuiești. Multă lume e aici ca în Dubai - faci bani și fugi. Și merge mai repede ca în Dubai pentru că e mai ieftin. Am vrut la un moment dat să merg și eu la cinema la mall și am aflat cu stupoare că nu există cinema-uri. Probabil pentru că ar sta oamenii pe întuneric și ar face lucruri necurate? Nu știu...

Cu mâncarea e interesant. Influențele turcești sunt peste tot și am mâncat un humus cu carne fantastic. De asemenea kebab-ul și shaorma sunt la ele acasă. Totuși, în supermarket e jale. Numai carne congelată sau la conservă - și când spun carne vreau să zic "carne". Multe chestii cu zahăr, sucuri, biscuiți, dulciuri și foarte puține verdețuri - o să ziceți că nah, e în deșert. Da, dar nu mai suntem la 1900, acum lucrurile ajung destul de repede de oriunde.

Vegetația e aproape inexistentă dar clima nu e așa rea cum mi-am imaginat. Am prins 40 de grade și nu mi-am dat seama că sunt 40 de grade pentru că aerul e uscat - spre deosebire de Dubai unde te rogi să vină ceva divinitate să-ți dea măcar lovitura de grație să nu te mai chinui. Când am văzut mânuși la vânzare am întrebat pentru ce - și am aflat că iarna se face chiar foarte frig. De fapt am și prins vreo trei zile cu ploaie si la sfârșitul lui noiembrie era chiar chilly.

Mașinile sunt de la mari la foarte mari. Ok, sunt și Logan-uri, însă majoritatea sunt sufragerii pe 4 roți. Q7-le e mic - aici e posibil să mă repet.

Reclamele lor nu sunt ce știm noi. De multe ori sunt doar texte pe fundal colorat. Nu vă imaginați vreo cadână în Intimissimi zâmbind de pe autobuz, e big big BIG no no - deși ei au în mall magazin Victoria's Secret.

Cel mult ai să vezi o imagine cu un bărbat arab striking a pose. Dar nu prea e la ce să se facă reclamă din moment ce toată lumea e îmbrăcată cam la fel.

Și până să înțeleg cum e cu rugăciunile, mi se părea foarte ciudat că în magazine sunt numai pantofi fără șiret (trebuie să se descalțe la rugăciune și cum sunt 4-5 în timpul zilei...). Asta cu rugăciunea e interesantă - a trebuit să-mi iau o aplicație pe telefon ca să pricep orele. Nu de alta dar se calculează în funcție de poziția soarelui și în consecință variază câte puțin în fiecare zi. Nu-mi trebuia mie ca să mă rog, nimeni nu e obligat, însă pe perioada rugăciunii magazinele se închid și e neplăcut să te trezești în mall cu toate magazinele închise.

Ei și aici apare poliția religioasă - care în trecut administra și corecții fizice dacă nu erai la rugăciune sau dacă se vedea glezna - la femei. În zilele de azi doar se plimbă să verifice că orice femeie în compania unui bărbat este inrudit cu acesta sau este căsătorită cu acesta. Elementar, nu? Eu am avut doar două întâlniri cu ei - una în mall când m-au luat la întrebări de ce nu sunt la rugăciune (presupun eu pentru că mi-au vorbit în arabă și m-au lăsat în pace când am glăsuit în engleză). A doua oară eram la terasă și a oprit SUV-ul lor lângă noi și ne-au strigat prin megafon să ne ducem să ne rugăm.

În apărarea mea, am față de sirian - am fost luat drept sirian de mai multe ori în cursul șederii mele acolo.

Bisericile lor sunt pretutindeni - vreo 4000 numai în Riyadh. Oare câte biserici sunt în București? Fiecare își strigă credincioșii la rugăciune - ați ghicit,  prin megafoane. Și cum există o rugăciune și dimineața pe la răsărit, ghici ce?

Abordarea diferă în multe zone față de ce știm noi - nu zic că ce știm noi e normal,  doar că e diferit. De exemplu acolo e acceptabil să urci în avion cu sticla de 2 litri de lichid însă dacă intri pe sens interzis s-ar putea să te trezești cu cauciucurile tăiate (asta aș pune și eu în București!).

Diferită e și noțiunea de spațiu personal - nu intru în detalii însă la noi nu se pune mâna pe un străin ca să-l "ghidezi" la intrarea în lift. Prăpastia însă e foarte abruptă în relația cu femeile unde o privire catalogată "aiurea" poate duce la neplăceri.

Una peste alta, am scăpat de acolo cu bine și nu am încălcat nici o lege. Nu că aș vrea să mă reîntorc. Repet, e doar diferit. Când am ajuns acolo, într-o oarecare măsură contrar cu ceea ce-mi doream la momentul respectiv, am perceput mult mai negativ această experiență.

Acum, la 6 luni după, nu mi se mai pare așa grav. Totuși să stai acolo câte o lună întreagă este dificil. Noroc că a fost vorba de puțin timp. Îmi aduc aminte senzația de bine din ultima zi acolo - știam că mă întorc acasă și nu mai revin. Am  făcut o poză la serviciu...

...și am luat-o cătinel spre casă, pe jos, vreo 3 kilometri - un drum pe care de obicei îl făceam cu taxiul din cauza prafului și lipsei sporadice a trotuarului. Dar nu mai conta, urma să mă duc la o ultima shaormă și la 2 noaptea să zbor spre Istanbul.

Nu zic "Adio Riyadh, sper să nu ne mai revedem!" pentru că de obicei astfel de afirmații au tendința să se întoarcă împotriva ta. Spun "Rămâi cu bine Riyadh, dacă ne vom revedea, înseamnă că așa trebuie".