Polignano a Mare

Mai întâi câteva chestii organizatorice: după un weekend de stat în casă și editat poze cu pauze de humus home-made, am decis să nu mai povestesc despre lucruri de iarnă până nu se face mai toamnă afară. Mai bine povestesc despre vară... 

Case in point - mini vacanța de la Bari de acum câteva săptămâni. Bine, Bari e incorect spus pentru că am stat doar câteva ore. Am închiriat mașină și am bătut tot tocul cizmei. Și a fost tare bine...am mâncat tare bine și am văzut locuri tare frumoase, precum cel de mai jos.

În imaginea de mai sus este o vedere foarte populară din Polignano a Mare, din ce văd pe net un fel de Portofino din sud. Atâta doar că nu poți să vii cu iahtul că ți se zdrobește de stânci dar în rest e asemănător - toată lumea vrea să meargă acolo. Și noi nu suntem mai prejos...

Italian Job: Sass Pordoi - La terazza delle Dolomiti

Ultima zi de Dolomiți începe cu o urcare cu telecabina Sass Pordoi - spre un loc autoproclamat Terasa Dolomiților. Deci trebuie să fie ceva interesant.

Conform sfatului primit de la chlener, m-am trezit de dimineață pentru a evita coada care cică se formează la telecabină. Prostii...la 8:35 nu era nimeni. Așa că să dăm o tură prin împrejurimi să vedem cum arată Passo Pordoi ziua.

La vânătoare de fulgere

Acesta este unul dintre acele momente când nu mai știu dacă am povestit despre un lucru sau nu. I'm gonna go with no...adică eu nu găsesc aritcol publicat pe tema asta dar în același timp am antecedente în a căuta lucruri superficial, a declara că nu sunt de găsit pentru ca mai apoi să le găsesc unde am căutat deja "exhaustiv". În fine...

 Se făcea că era august și că venea furtună. Venea și trecea razant, fără să ude dar îndeajuns ca să se reprezinte. Așadar am ieșit cu trepiedul și telecomanda la vânătoare de fulgere. Din păcate la ora respectivă (miezul nopții) erau ieșite și niște mașini agricole la recoltat - asta ca să știți ce sunt luminile din anumite cadre.

Sentimentul e ciudat -  să te uiți la un astfel de spectacol de lumini dar să nu te plouă și nici măcar vântul să nu bată. În plusl, nu știu care era distanța între noi și furtună însă spectacolul a fost mut. Doar vâjâitul ocazional al mașinilor pe șoseaua din apropiere și lătratul insistent al unui câine în relativă apropiere.

Masmak - Riyadh fort

Dat fiind ca Riyadh nu e chiar cel mai turistic oraș din emisfera nordică, faptul că am dat peste ceva obiective încadrabile la categoria "sightseeing" a fost o surpriza placuta. Nu de alta dar în week-end nu poți să stai numai la mall.

Așasar, avem Masmak fort - sau Riyadh fort. O bucățică din istoria lor, începuturile statului modern Arabia Saudită. Nu sunt chiar castelele medievale ale noastre - că nah, nu prea era piatră pentru așa ceva. Plus că foloseau forturi de argilă (ca să nu zic noroi) la 1900 - numai chestia asta ar trebui să ridice o sprânceană - două.

Mă rog, eu am ridicat o sprânceană și când am auzit de "mud fort". Nu pot să vină atacatorii cu o găleată de apă să înmoaie un perete și să-și facă o ușă? Ce se face la prima ploaie? Ah, e în deșert...I guess that could work...

Italian Job: Lună plină în Passo Pordoi, 2239m

După ce mi-am terminat masa - prima masă adevărată după 3 zile - am stat să cântăresc opțiunile. Opțiunea întâi și cea mi logică era să bag cornul în pernă pentru cât mai multe ore de somn. Însă afară era lună plină și eu cărasem după mine în și așa micul bagaj de mână permis la Wizz trepiedul portabil. Ca să nu se simtă ignorat ar fi fost cinstit să ies la niște poze de noapte mai ales că-mi adusesem și telecomanda. Așa că s-a ales opțiunea 2 - ieșit afară în frig să păzim aparatul pe trepied. Ce a ieșit...mai jos.E foarte amuzant să vezi ce fel se uită la tine oamenii, zic că ești nebun. A trebuit să arăt pozele unui cuplu mai în vârstă ca să-i conving că într-adevăr iese ceva...

În caz că vă întrebați de ce unele poze par făcute de pe pământ, asta este pentru că sunt făcute de foarte aproape de pământ - trepiedul portabil nu e mai înalt de 20 de centimetri.