La vânătoare de fulgere

Acesta este unul dintre acele momente când nu mai știu dacă am povestit despre un lucru sau nu. I'm gonna go with no...adică eu nu găsesc aritcol publicat pe tema asta dar în același timp am antecedente în a căuta lucruri superficial, a declara că nu sunt de găsit pentru ca mai apoi să le găsesc unde am căutat deja "exhaustiv". În fine...

 Se făcea că era august și că venea furtună. Venea și trecea razant, fără să ude dar îndeajuns ca să se reprezinte. Așadar am ieșit cu trepiedul și telecomanda la vânătoare de fulgere. Din păcate la ora respectivă (miezul nopții) erau ieșite și niște mașini agricole la recoltat - asta ca să știți ce sunt luminile din anumite cadre.

Sentimentul e ciudat -  să te uiți la un astfel de spectacol de lumini dar să nu te plouă și nici măcar vântul să nu bată. În plusl, nu știu care era distanța între noi și furtună însă spectacolul a fost mut. Doar vâjâitul ocazional al mașinilor pe șoseaua din apropiere și lătratul insistent al unui câine în relativă apropiere.

Ca o paranteză, greu e să fii crescut la oraș - fiind beznă aproape totală, la fiecare zgomot prin iarba din apropiere îmi imaginam că a sosit Predator să mă vâneze.

Am și pozat, asta până când am decis că distanța de 3 metri între mine și mașină e prea mare și că Predator mă poate prinde lejer. Totuși, stând lângă mașină (sau chiar în), șansele sale sunt mult reduse.

Și acum întâmplarea funny - cea pe care am idee că am mai povestit-o, dar nu am idee unde. Fiind sezonul strugurilor aproape, viile erau păzite de către proprietari. Mutându-ne mai aproape de șosea și lăsând mașina pe avarii am atras atenția unor astfel de cerberi care au trimis avangarda să investigheze - adică un bătrânel șchiop cu o lanternă și un topor.

Până aici nimic funny, doar că silueta care se apropia de noi era complet tăcută și nu răspundea la interpelarile noastre. Ați văzut Resident Evil? Țineți minte că era un zombie cu un picior rupt și cu topor? Ei bine...cam așa arăta. "Bună seara, vă putem ajuta cu ceva?". Nici un răspuns, continua să avanseze, cu lanterna în ochii mei. Deja făceam calcule dacă trebuie să ne băgăm în mașină sau să o luăm la fugă. I-am explicat în câteva cuvinte că suntem la pozat și că am și eu sursă de lumină. Iar, nici un răspuns. 

Adevărul e că tu, păzindu-ți via după ce în alți ani au fost nenumărate furturi, vezi o mașină oprită la 12 noaptea. Ce sunt, bucureșteni ieșiți la pozat fulgere sau hoți? Poate în Germania răspunsul ar fi diferit, dar la noi... 

Am rezolvat aprinzând și eu frontala și arătându-i că se poate și invers - s-a oprit la 5 metri de mașină, analizând (nu știu ce analiza ca frontala probabil îl orbea complet). Fără nici o vorbă, s-a întors și a plecat în același ritm, schiopătând. Nu ne venea să credem, la un moment dat Elena chiar m-a întrebat dacă nu cumva nu ne aude. N-am idee care a fost problema.

Concluzia serii este că la noi trebuie să ai grijă cu apucăturile astea burghez occidental de pozat noaptea că nu știi cum e greșit înțeles și ajungi la știrile de la ora 5.