Brindiamo per Brindisi

Rămăsesem înfometați pe ulițele din Ostuni - cu povestirea, că nu ne ținea nimeni forțat în Ostuni. Așa că am mers la urbea mai mare din zonă. Brindisi e un nume care din nou îmi este cunoscut - nu știu de unde și cum, dar așa este. De fapt Italia are o concentrație mare de astfel de orașe, pentru mine. O fi pentru că obișnuiam să-mi citesc știrile în italiană...dar ce mai contează? Să mergem!

Brindisi cred că e un fel de Mangalia - deși la 90.000 de suflete e cam de trei ori mai mare. Mai mare e și industria - în special axată pe chestii plutitoare. Brindisi are un port natural foarte fain care a fost îmbunatățit cu niște diguri de larg destul de impresionante.

Pe deasupra intrării în port aterizează avioanele - aeroportul din Brindisi e foarte aproape dar din păcate nu zboară nimic de la noi acolo. Mai nasol e că decolările și aterizările se aud destul de clar din port - dar din nou, aeroportul e mic, zborurile sunt destul de rare.

Ce e în zonă dacă un port e bun? Marina Militară, desigur.

În imagine, L9894 sau San Giusto - un port-elicoptere/navă de asalt.

Portul nu e foarte frumos pentru că vis-a-vis de zona de promenadă e zona industrială.

Dar depinde de perspectivă :)

Dar ce ziceam cu foamea? Am parcat Pănduța în centru făcând slalom printre cerșetori și am mers să căutăm un local. N-a durat mult și am găsiut o terasă destul de mare cu un chelner din acela tipic - bătrânel bine dispus cu glume în program.

Am încercat din toate câte un pic - sepiile la grătar mi-au rămas în minte dar și înghețata de după. Am fost să-mi arunc un ochi la vitrina cu înghețată și când am făcut ochii mari-mari când am văzut varietatea Nutella. Într-adevăr e un fel de Nutella rece și foarte-foarte bună.

După masă am dat o tură pe promenada portului - unde erau în desfășurare diferite manifestații pentru că era în curs o regată și un festival al vinului Negramaro. Scene cu artiști mai underground, cântece din folclorul local, produse locale. Foarte fain.

În imaginea de mai sus, coloana marchează punctul terminus pentru Via Appia. Știți voi, aia faimoasă de pe vremea romanilor, 2300 de ani de istorie...ring a bell?

Am fost și până la marina dar drumul ne-a fost blocat de unitatea militară din zonă așa că a trebuit să ne întoarcem.

Așadar ce să mai facem? Păi...ar fi frumos să vedem orașul de sus. Monumentul marinarului e locul perfect pentru asta în Brindisi. El domină portul cu cei 54 de metri - a fost construit in 1933 și are forma unei cârme.

Se urcă frumușel pe scări - iar sus nu e foarte mult loc. Însă priveliștea e faină, mai ales la apus.

Insulele care închid portul...

...și parte din construcțiile realizate pentru îmbunătățirea portului.

San Giusto, de data asta în lumina apusului.

Noi am mers cu mașina la monument pentru că portul taie orașul în două - nu știam că au serviciu de shuttle care traversează la câteva minute.

Unul dintre remorcherele mari iese la vânătoare de chestii de remorcat - presupun.

Un alt cadru, de mai devreme, tot cu un remorcher dar de armată.

Promenada portului Brindisi văzută de sus de la monument. Fromos, ne-a plăcut acest oraș - am rămas cu o impresie foarte plăcută.

Ei și acum e momentul pentru o tentativă de Connections (dacă mai țineți minte emisiunea). Here goes: Imperiul Austro-Ungar a avut în Primul Război Mondial și marină - dacă țineți minte, tatăl familiei din Sound of Music,dl von Trapp, era căpitan de submarin (în Alpi). Ei bine, marina respectivă nu era extraordinar de numeroasă dar tot avea niște cuirasate - SMS Tegetthoff, SMS Szent Istvan și SMS Viribus Unitis.

Numele ultimului era și motto-ul personal al lui Franz Joseph I și înseamnă Puterile Unite. Puterile Unite nu l-au putut salva pe Franz Joseph de la întâlnirea cu Gavrilo Princip și, în general, cu destinul. Franz Joseph a ajuns în Bosnia la bordul acestei nave - navă care s-a întors două zile mai târziu cu corpul său la Trieste. În timpul războiului nava nu a avut activitate serioasă în parte și din cauza blocadei de la Otranto. A bombardat un pic Ancona dar la sfârșitul războiului era intactă și a fost transferată către noul stat sârb, pentru a se evita capturarea de către italiani. Italienii nu fuseseră anunțați așa că doi scafandri întreprinzători i-au montat niște mine și au trimis-o...well, cum să zic...ea era deja în Pula. Să zicem că au trimis-o pe fundul portului Pula. O faptă de arme dubioasă dar de care italienii sunt mândri - așa că ancora lui Viribus Unitis stă de-a dreapta intrării în monumentul din Brindisi. De-a stânga stă o ancoră a surorii ei, Tegetthoff, care a fost dezmembrată în 1925 în La Spezia.

Atât despre Brindisi - noi aveam cazare în Lecce, la puțini kilometri depărtare. Puțini în termeni de roadtrip-uri Miscellanea, că tot sunt vreo 80 de kilometri. Despre Lecce, Firenze del Sud, data viitoare.