Little Vienna: Ruse

O fi Bucureștiul Micul Paris însă Ruse e Mica Vienă, or so they say. Așa că trebuie mers și văzut la fața locului. Nu vă lăsați intimidați de leuțul din imagine, Ruse e foarte primitor cu turiștii, atâția câți sunt ei. În plus, e de bronz și îi place lanțul, nu turiștii.

 Le yummy chain!

Sâmbăta trecută l-am invadat și noi ca tot bucureșteanul - din fericire bucureștenii erau la mare așa că n-am avut de așteptat prea mult la graniță. Nu chiar toți - pe la terase auzi română sau chiar mai mult română. Folosing puținele cunoșțiințe de geografie despre ruse de acum 4 ani când am intrat pentru prima oară ân Bulgaria, am aterizat fix în centru.

Le centru - avec le palat du giustis

Panică mare, să plătim parcarea. Atâta doar că nu trebuie pentru că sâmbăta nu se plătește, am fost informați de la chioșc într-o română cu accent moldovenesc - se pare că atunci când străinii învață româna le iese cu accent moldovenesc. Asta mă sperie - înseamnă că moldovenii sunt niștre străini care abia acum învață româna? Măcar asta înseamnă că accentul moldovenesc este echivalentrul Oxford English?

Le monument

Nu știu, dar știu că Ruse cu cei 150.000 de oameni are un centru mai frumos decât multe capitale de județ de la noi din țară - și  îl fac și mai frumos acum, pentru că-l renovează.

Le săpături

Au și de ce, multe clădiri sunt cam ponosite.

Le dărăpănătură

Noi am ajuns acolo pe la 4 după-amiaza și am făcut și o plimbare ca să ne vină pofta de mâncare. Odată ieșiți din zona centrală locurile devin brusc pustii. Și ciudate - ce naiba de mașină e Saturn? Pentru curioși...Saturn Corporation.

Le weird car

Care e treaba cu bulgarii și statuile cu pistoale? La ei fiecare statuie are un pistol în mână. Mai aveau un pic și puneau pistoale și leilor - sau îngerilor. Domnul de față este Angel Kanchev, revoluționar bulgar care s-a sinucis după ce nu a putut să emigreze în România - hardly a reason to kill yourself over. Mă rog, avea pe urmele sale o poteră de turci dornici să-l facă shish kebab dar astea sunt detalii.

Le statuie cu le pistol

Ah, simt miros de comunism! Desigur, venea de la primărie...

Le spaceship

Au și fântână din aceea cu jeturi printre care poți să alergi - o chestie pe care aș fi fost foarte invidios acum 20 de ani. Glumesc, încă sunt foarte invidios. Nu sunt invidios în schimb pe culoarea aleasă pentru respectiva clădire.

Le roșu dubios

Între timp ni s-a făcut foame și ne-am năpustit asupra localului despre care ni se povestise. Probabil știe jumătate din București de el - ei bine noi nu știam și ne-am bucurat că l-am găsit. Se numește Happy și e parte dintr-un lanț cu originea la Varna. Eu am  luat niște porții monstruoase de sushi dar am încercat și chifteluțele de dovlecei cu brânză și vreo 4 deserturi (din răzbunare pentru că nu l-au avut pe cel pe care îl ochisem eu). Prețurile sunt cam la jumătate față de București, amabilitatea e dublă față de București.

Le flori

Se poate plăti cu lei, euro, leva, card...ce vreți voi. Chelnerițele vorbesc româna - sunt curios câte chelnerițe din Giurgiu vorbesc bulgara. Localul e fix în centru lângă parc, foarte ușor de găsit. Desigur nu e cel mai ascuns loc și poate e prea comercial dar nah, pentru prima oară merge. Dacă are cineva alte recomandări de localuri drăguțe în Ruse, le aștept cu interes. Și pentru Sofia pentru că urmează.

Le Happy

Statuia îngerului - nu, n-are pistol, doar niște...cârlige? Accept desigur explicații întrucât duc lipsă de cultură privind statuile. Dar da, mi-a plăcut această statuie. E un pic ascunsă pe clădire și nu se vede decât dintr-un unghi din cauza copacilor...

Hai că m-am învrednicit și am căutat - nu e înger, e Winged Mercury - iar clădirea este un fel de casă de cultură dar dinainte de comuniști.Totuși parcă reprezentările acestui zeu erau masculine iar aceasta nu prea pare...oh well.

Le Winged Mercury

După ce am terminat masa ne-am rostogolit spre strasse pentru a ne ispăși pedeapsa. Plimbare cât ne țin picioarele pentru a mai compensa dezmățul. Așa că am pornit spre parc...

Le biciclete vopsite parce que why not

N-aș putea să spun care parc, adică numele. E acela pe care îl întâlnești cum vii de la Giurgiu, lângă spital sau mă rog lângă mall. Mall-ul a fost o chestie care ne-a scăpat de data asta.

Le piață centrală

Pe parcurs am observat și de ce îi spune Little Vienna - arhitectura amintește oarecum de un Arad mai răsărit. Totuși...

Le strasse

...totuși nu. Adică...cum să zic...e fain că pe strada pietonală nu intră nici o mașină deși nu e pus nici o barieră masivă de beton - la noi nu s-ar putea așa ceva. Însă nu e totuși atât de diferit față de ce avem noi.

Săracu' Simoncelli, e încă pe reclame la ei...

Pentru un moment era să mă păcălesc cu clădirile proaspăt renovate...dar la o privire mai atentă se observă aceleași case vechi, frumoase și dărăpănate...

Le automat în gard

...iar mașinile sunt un pic mai vechi ca la noi, comunismul un pic mai pregnant.

Le random intersecție

Am senzația că ei nu sunt așa siguri referitor la treaba cu comunismul. Am impresia că le-a plăcut un pic - altfel nu-mi explic de ce vajnicul soldat rus de la intrare în parc mai are secera și ciocanul în vârful steagului. Posibil să nu cunosc eu contexul...dar așa mi se pare.

Un rus la Ruse

Parcul e măricel dar un pic cam neamenajat. Sâmbăta seara e destul de animat, oameni cu biciclete, cu copii. Asta e un lucru plăcut, nu ai senzația aia de oraș părăsit din care toată lumea fuge.

Le aleea principală

La capătul parcului este Dunărea - și muzeul CFB (Căile Ferate Bulgare, ha ha) la care nu am ajuns din pricina orei înaintate dar la care probabil vom reveni. E cu vagonul sultanului, cu locomotive cu aburi...ar trebui să fie interesant.

Astfel, ne-am întors la mașină cu gândul să mai facem o vizită la turnul de televiziune - de unde cică s-ar putea vedea frumos inclusiv Giurgiu. Zis și făcut, am plecat într-acolo.

Le sausage - nu știu dacă e Photoșop sau chiar au pus bietul copil să roadă la mezeluri

Am găsit ușor locul era deja pe înserate și locul nu e chiar în centru - e de fapt o parcare izolată într-o pădurice. Pare-se că e un loc de întâlnire al tineretului endemic - la momentul respectiv erau vreo 5 mașini cu băiețașii aferenți, băiețași care s-au oprit din spart sămânța la vederea mașinii de Galați - și o urmăreau cu privirea cam cum urmăresc eu chelnerul să văd dacă mi-a adus comanda. GPS-ul între timp se confuzase și insista să "make a U-turn now" așa că am ales să-l ascultăm și, spre rușinea mea de mare explorator urban, am lăsat-o pe altă dată.  Promit că ne întoarcem, preferabil cu mai multe mașini și ziua în amiaza mare.

Le Seattle?

Mboon. Deocamdată asta a fost Ruse - fain, mai mergem. Așa cum am spus mai sus, așteptăm și recomandări de la oameni mai umblați pe aceste meleaguri. Numai bine,!