Grecia mea: Skopje, knock-out în runda 2

Runda doi de Skopje a avut loc în două versiuni, cea de amiază și cea de seară. Pentru că pe la 12 deja bătusem de trei ori centrul și tot bazarul, am zis să mergem la hotel, să ne cazam și să luăm mașina să vedem niște împrejurimi.

Zis și făcut, pus pe GPS destinația "împrejurimi" și am pornit la drum. În cazul de față împrejurimile se refereau la un canion în imediata vecinătate a lui Skopje - Matka pe numele său. Este și un baraj, bărci pe lac, mânăstire, restaurant. Ce mai, must see. Un fel de Pasărea, cea de lângă București. Problema cu astfel de locuri într-o după amiază de vară este că, la fel ca la Pasărea, e plin de picnicari și ai nevoie de o macetă pentru fumul de grătare. Cât despre locul de parcare...he he he...să zicem că mi-a luat 10 minute numai ca să pot să întorc ca să fugim de acolo. Consolarea, ca să zic așa, a fost că am văzut biserica sătească din Glumovo. Mică și cochetă, nu?

Pe coasta spre Otranto

Am plecatdin Lecce relativ devreme - nu că ar fi contat pentru trafic - era duminică dimineață. Prima țintă a zilei era Torre dell'Orso dar cum șoferul și GPS-ul nu au întotdeauna aceeași înțelegere asupra căii de urmat, am ajuns la mare la Roca Vecchia.

Belogradchik - c'est chic!

Nu vreau ca acest post să fie tirada mea clasică - însă Bulgaria chiar e mai mult decât o țară de tranzit către Grecia. Și nu, nu e doar Veliko Târnovo. În partea de vest - în care sunt de acord că se ajunge greu de la București - este Belograchik. Ce e așa special la acest "mic orășel alb"? (traducerea numelui adicătelea).

Grecia mea: Skopje - orașul cu 1000 de statui

Să pornim la drum - la figurat adică, în noua serie despre concediul de anul acesta. Am pornit la drum la propriu într-o noapte de sâmbătă spre duminică. N-am mai plecat la drum lung la ore din acestea - la 1 noaptea și nu știam cum o să fie. Până la Skopje aveam cel puțin 8 ore deci am fi ajuns numai bine, dimineața.

Am trecut granița fără evenimente și am continuat - aveam deja vinietă din expediția de la Sofia. Numai de căutat vinietă la 2 noaptea la periferia Ruse-ului nu aveam chef. M-am luat după niște iepurași de București dar la Byala i-am pierdut pentru că au luat-o spre Veliko. Noi am continuat spre Plevna, cu spectacol de lumini - o furtună de vară care ne-a și udat lângă Plevna. Tot lângă Plevna am întâlnit și singurul radar de pe teritoriul bulgar.

După Plevna, pe autostradă, m-au ajuns din urmă iepurașii - numai ei știu pe ce traseu au luat-o de am ajuns eu înaintea lor. În jur de ora 6 eram pe centura Sofiei și vedeam primele raze de lumină. E interesant cum se contractă timpul în situațiile astea. Ascultam ceva Radio Castravete și avea anunț de oră exactă. De fiecare dată mă lua prin surprindere, puteam să jur că au trecut doar 15 minute.

Ecce Lecce! - Firenze del Sud

După o zi de umblat după trulli am ajuns în Lecce pe înserat. Auzism și de Lecce, dar porecla de Firenze del Sud am descoperit-o abia când îmi făceam temele pe genunchi, cu câteva zile înainte de plecare. Așadar, dați-ne Firenze! Artă, alea-alea...