Arsenale militare marittimo di Taranto

După plimbarea prin tocul cizmei la Leuca și Gallipoli, am tras pe dreapta pentru noapte într-un loc deloc turistic. Când le-am zis unor colegi italieni unde o să stăm m-au întrebat așa cu scârbă "de ce?". Asta pentru că e un port industrial fără nimic turistic (în accepțiunea mainstream a cuvântului) prin preajmă. Am avut cameră frumoasă spre mare la unul dintre ultimele etaje - cu balcon numai bun pentru ship-spotting de dimineață cu un coș de cireșe lângă. Cred că așa m-am dat de gol cu scopul șederii noastre la Taranto - ca să vedem Arsenale Militare Marittimo, măcar de pe balcon.

Taranto are meritul de a fi un port natural foarte bun - dispune de o lagună care se închide cu o insulă mică și două poduri, din care unul e mobil. Deși Mar Piccolo (căci așa îi zice lagunei) e destul de mare, ideea de a avea navele blocate destul de ușor în lagună probabil nu le-a plăcut italienilor așa că au construit  și în afara ei pentru că oricum portul e protejat de o altă insulă mai în larg. Probabil ca să nu deranjeze prea des traficul pe timp de pace (termenul tehnic este a se fâțâi), navele militare mari sunt in portul exterior iar în portul interior stau numai cele din parcul rece. 

Cum ar fi crucișătorul putător de rachete Vittorio Veneto (550) - cel de mai jos. Doarme aici de ceva vreme, visând la clipa când va deveni muzeu. Articolele de pe net spun că e "in stato di totale abbandono". Fostă navă amiral a flotei italiene cu o carieră de 25 de ani cu un viitor incert - multe intenții, nimic concret.

Navele noi sunt, cum ziceam, în portul exterior - de la depărtare nu prea se distinge ce e acolo dar se vede clar că e un portavion. Are același număr cu Vittorio Veneto dar e de fapt C550 - Cavour. Intrată în serviciu în 2009, e mândria marinei italiene. A fost construită la Genova (și La Spezia) și a costat în total cam 3.5 miliarde. Din păcate nu a catadicsit să iasă la plimbare cât am fost noi acolo...

Dar iese altcineva...cu spatele. După unghiurile fistichii și multitudinea de radare, e tot modernă. Să vedem cine e...

Este D553 - Andrea Doria, un distrugător cu o soră italiancă (Caio Duilio) și două surori franceze (!) - Forbin și Chevalier Paul. Deh, NATO, globalizare...E a 5-a navă cu acest nume și are motto-ul Altius Tendem (da, dacă nava e destul de mare are nevoie de un motto).

Spre deosebire de navele din trecut la care se vedeau imediat tunurile imense, acestea noi arată pașnic. Probabil că e ca în cazul tocilarilor care par inofensivi dar pe care dacă îi zgândări se transformă în psihopați. True enough, nava este multi purpose: anti-aircraft, anti-submarine și anti-surface. Pe scurt e anti-tot. De exemplu acele mici tunulețe sunt două OTO Melara 76mm Super Rapid (același armament ca pe mai futuristicele Skudd și Storm de care v-am povestit) care pot să arunce 120 de proiectile pe minut și sunt destul de agile pentru a fi folosite la distrugerea de rachete - de notat faptul că poate să folosească un tip de muniție specială, ghidată. E un obuz mic cu aripioare controlat prin radio care mai conține și 2.5 kilograme de explozibil și mici cubulețe de tungsten. Mă rog, divagăm...

Să vedem ce e cu această navă cu dulap pe ea...

Este Elletra (A5340) și e o navă auxiliară de suport. Este denumită așa în amintirea navei de pe care Guglielmo Marconi și-a realizat experimentele legate de radiofonie - și într-adevăr, Elletra cu asta se ocupă. "Dulapul" conține o multitudine de senzori și antene

La intrare în port - nave și ceva mai vechi, cum ar fi Etna (A5326) - tot o navă de suport care poate să producă apă potabilă, poate să realimenteze nave și are și combustibil de avion la bord.

O urmează cuminți în șir indian alte nave pentru că se pregăteau să intre într-una din danele din port.

De altfel e nevoie de un pic de disciplină în rada portului pentru că sunt și alte nave care staționează cum ar fi acest petrolier.

Remorcherul Armando de Domenico, modificat special ca să poată să treacă din Mar Piccolo în Mar Grande și invers fără să solicite ridicarea podului. Nu se vede dar are un catarg rabatabil tocmai ca să se încadreze la înălțimea maximă.

Ce-mi place să mă uit pe site-urile astea cu vessel tracking. De exemplu pot să văd că acum Quorn este undeva prin Malaezia

Pe ultimul loc, piticii. Remorchere de jucărie, tot ale marinei militare - judecând după vopsea.

Nu vă îngrijorați, data viitoare vă povestesc și despre Taranto în sine!