Am plecat din Skopje cât am putut de devreme cu gândul că măcar seara o să fim în Grecia, la mare. Am plecat dezamăgiți că nu am găsit ce am sperat - un oraș fermecător cu influențe din mai multe culturi. Influențe sigur sunt dar la fel de sigur, fermecător nu e. Așa că pe drumul spre Ohrid nu prea știam la ce să ne așteptăm, mai ales că peisajul este destul de anost. Dacă nu vreți să citiți până la capăt, concluzia e că Ohrid a fost locul care a "spălat" imaginea Macedoniei în ochii noștri.
Am aterizat în centru în forfota de luni dimineață și cu greu am găsit un loc de parcare. Parcagiul a apărut lângă mine ca Agent Smith din Matrix, cred că pur și simplu un trecător s-a transformat în parcagiu. Oricum, eficient și comod (nu cu dat SMS-uri la numere locale numai de la numere locale - Bulgaria, se aude? - sau cu alergat pe la chioșcuri după cartoane de răzuit).
Noi cumva am reușit să ne oprim pentru cafea la singura terasă cu pariuri din zonă (chiar ne întrebam de ce la celelalte mese sunt numai bărbați cu ochii în niște monitoare). Dar nu-i bai, oamenii par mai prietenoși aici decât la Skopje (iar prețurile sunt poate și mai mici).
După ce ne-am băut cafeaua am trecut la treabă. Adică la vizitat. Am urcat voinicește pe scări spre unde arătau indicatoarele și am dat peste partea veche a orașului unde este inclusiv un amfiteatru. Evident documentarea de dinainte de vizită consta în faptul că știam că trebuie să fie o biserică și un lac mare, mai departe...
Știam ceva de Sfântul Pantelimon (bine că n-am întrebat lumea de biserica Sfântul Sălăjan) și știam cum trebuie să arate dar unde sunt și cum se ajunge, pauză.
Nu nu, nu e acolo sus la cetate. Trebuie să fie undeva mai jos, la lac. Ah iată niște indicatoare legate de o biserică, să mergem într-acolo!
O chestie de menționat, oarecum deranjantă, este că la unele obiective turistice se plătește în funcție de proveniență - adică dacă ești străin trebuie să sari cu niște bani în plus, așa, pentru că. Cam de porc dar deja la momentul acela ne așteptam la asta de la ei așa că am decartat suma cerută.
But...but...it's the wrong church. Parcă dimensiunea și forma nu cadrează plus nu există un loc din care să faci poza clișeu de la Ohrid, cea care apare în toate ghidurile. Știam eu ceva dar am amestecat - în imaginea de mai jos chiar este Sf. Pantelejmon, dar nu pe el îl căutam. Așa că am mers tot la intrare la paznicul care nu prea vorbea limbi de circulație internațională și am încercat să explic cât mai clar dar în așa fel încât să nu par complet neinformat. Speram să văd vreo vedere cu biserica și să pot indica direct ce caut dar nu a fost cazul. Și, din obișnuință, atunci când vorbesc cu cineva despre care știu că nu înțelege bine limba, am coborât cumva nivelul lingvistic spre ceea ce cred eu că ar fi mai inteligibil pentru el (inclusiv cu un soi de accent de Dracula italian).
-Hello-ă, we are looking for church-ă. Not dis one. Like dis, but not dis. Iz-ă near lake-ă.
Paznicul probabil este întrebat despre această biserică de 763 de ori pe zi așa că a fost amabil să mă întrebe:
-Church of Saint John?
-Yes, sure, why not-ă - în capul meu.
La cum o zisese de repede, era clar că știe la ce mă refer așa că ne-am luat după indicațiile lui și ne-am trezit pe o cărare abruptă în pădure împreună cu alți turiști la fel de dezorientați.
-Hello-ă, we are looking for church-ă. Not dis one. Like dis, but not dis. Iz-ă near lake-ă.
Paznicul probabil este întrebat despre această biserică de 763 de ori pe zi așa că a fost amabil să mă întrebe:
-Church of Saint John?
-Yes, sure, why not-ă - în capul meu.
La cum o zisese de repede, era clar că știe la ce mă refer așa că ne-am luat după indicațiile lui și ne-am trezit pe o cărare abruptă în pădure împreună cu alți turiști la fel de dezorientați.
În ceea ce pot doar să bănuiesc că este adevărat spirit macedonean, pe ruinele de lângă biserica sf. Pantelimon se construiește ceva ce pară să fie un hotel. Mi se pare normal.
Dar să lăsăm asta pentru că după o scurtă coborâre printre chiparoși apare și victoria sub forma bisericii Sfântul Ioan, cocoțată pe un colț de piatră deasupra lacului Ohrid.
Drumul pe care am venit noi nu este drumul cel mai ușor, mai ales pentru că construcția hotelului a blocat calea normală care cobora de la Sf. Pantelimon. Dar chiar și așa, există o cărare mult mai comodă care vine din centru urmărind cât de cât o curbă de nivel.
Bisericuța e foarte frumoasă și fotogenică și e de înțeles de ce ajunge pe toate vederile. Din port se poate veni și cu barca să vezi locul lepșit de pe o canapea - nu glumesc, au niște catamarane cu canapele pentru adevărații valoroși care vor să fie văzuți.
Altele sunt bărci mai comerciale cu mai multe locuri care se dau peste cap să facă pe plac turiștilor - de exemplu am văzut cum a debarcat o mamă cu copil pe niște stânci în mijlocul apei doar ca să facă tatăl o poză cu "naufragiații".
De la biserică ne-am întors spre centru pe străduțele înguste care brăzdează dealul, întâlnind din când în când bucățele de istorie.
...și terasele sunt din ce în ce mai numeroase. Pentru noi nu era încă ora mesei dar ne-a părut rău că nu am rămas să mai dăm o șansă bucătăriei macedonene.
Bărcile turistice care își așteaptă clienții. Din păcate au la activ și un eveniment mai puțin fericit în 2009 când 15 oameni au murit când o astfel de navă turistică supraîncărcată s-a scufundat.
Asta nu ne va împiedica să luăm și noi o barcă când ne vom întoarce la Ohrid. Pentru că acesta este planul, să ne întoarcem. Nu știm cum și când, dar știm că vrem asta.
Am lăsat în urmă Ohrid-ul bucuroși că ne-am mai schimbat părerea despre Macedonia. Totuși urma un motiv de bucurie și mai mare, Grecia. Dar pentru asta trebuia să ajungem la graniță, undeva pe lângă Bitola - un oraș pe care l-am ținut minte pentru culturile de tutun din curțile oamenilor.
Revenind la ideea cu prețurile, Macedonia are cred cel mai mic preț la combustibili pe care l-am văzut în Europa (one can argue that it's not exactly Europe though...) - în jur de 1 euro pe litru. Așa că, înainte să ieșim din țară am oprit la o benzinărie mai spălată să facem plinul. Dar plinul! Baiete, dă-i până dă pe afara! Baiatul de la pompă cred că aude des asta de la străini obișnuiți cu 1.5 euro pe litru așa că m-a asigurat că se rezolvă. Și gata cu Macedonia, urmează Grecia!
1 comment:
Wow, superbe poze! :)
Post a Comment