Sofia se aseamănă un pic cu Skopje în sensul că la sud are un munte - în cazul Sofiei diferența de nivel este semnificativă, 1500 de metri. Vitosha este numele lui și (aici o să folosesc un verb fără traducere directă în română) it towers above Sofia. Nu degeaba strasse-ul lor îl omagiază, purtându-i numele.
Noi am plecat să-l cucerim sâmbătă dimineață pe o vreme incertă. Se urcă cu mașina până la o cabană, pe un drum cu piatră cubică de vreo 13 kilometri dacă îmi aduc bine aminte. La intrare e un semn cu interzis între anumite ore dar nah, when in Rome...am așteptat să vină o mașină din spate și ne-am luat după ea. Bineînțeles, faceți uz de propria judecată când vine vorba de astfel de situații.
Cabana Aleko e punctul terminus al drumului practicabil de turisme și totodată punct de plecare pentru cel puțin un telescaun - din păcate acesta este nefuncțional vara. Asta pentru că Vitosha e o zonă de schi destul de activă iarna.
Planul era să cucerim chiar vârful așa că am purces la picior. Diferență de nivel cam 600 de metri, o bucată de prăjitură, ce să mai. Dacă m-aș fi auzit ce spun acum la începutul urcării (care este și partea cea mai abruptă) probabil mi-aș fi folosit ultimele puteri pentru a-mi trage o palmă peste ceafă.
Am pierdut numărul opririlor de pe parcurs ca să-mi regăsesc un suflu pierdut probabil pe un alt continent. Faptul că eram depășit în mod constant de toate grupele de vârstă (6-60 ani) nu ajuta la moral, mai ales că toată lumea era jolly ca la o plimbare în parc.
Dar peisajul e frumos, am avut parte și de o mare de nori. Ceea ce se vede în imagine e grosul vizitatorilor care vine de pe drumul de mașini - mai lung decât cărarea dar mult mai lin.
Există și un drum pentru mașini cu garda mai serioasă însă e destinat numai deservirii obiectivelor de lângă vârf printre care se găsește ceea ce cred că este un observator astronomic (either that sau e un radar)...
Zona Vitosha e protejată - parte pentru turbărie (zone care sunt traversate de podiști de lemn, asemănător cu ce e la noi la Tinovul Mohoș), parte pentru râurile de pietre.
"Ce e un râu de pietre" ziceți? Păi, chiar asta. o vale plină cu pietre rotunjite care par a se scurge la vale ca un râu (și probabil că ele chiar se scurg, doar că cu altă viteză). Mă rog, fenomenul e mai complex și Vitosha e unul dintre puținele locuri din lume unde se găsesc.
Restul zonelor sunt protejate strict - și din câte îmi dau seama e interzis să te abați de la drum (ceva legat de captare de ape sau ceva asemănător). Cel puțin așa pare din multitudinea de indicatoare și din comportamentul celorlalți excursioniști.
Vârful este marcat de o mică stație meteo. Numele vârfului este Cerni Vrah sau Piscul Negru și cu cei 2290 de metri ai săi e al treilea ca altitudine din Bulgaria (după Musala și Botev).
Nu se vede din imagini dar Cerni Vrah e un loc foarte animat sâmbăta. Pe micul platou din fața clădirii erau vreo 100 de oameni dintre care cam 20 erau antrenați într-un meci de rugby.
Vârful în sine e o aglomerare de stânci cam incomod de urcat - noi ne-am mulțumit cu prezența pe platou deci 2290 minus vreo 5 metri.
M-am plâns eu dar Cerni Vrah chiar e o plimbare plăcută pentru o sâmbătă dimineață. Mai ales dacă vremea e bună - de pe vârf nu se vede mare lucru însă la apropierea de Aleko se vede Sofia - un contrast fain între urban și munte. În Europa e destul de rar, acum îmi vine în minte doar Innsbruck cu al său Nordkette dar Innsbruck nu e chiar Sofia.
Oricum, pentru un week-end la Sofia as trece Vitosha pe lista de făcut. Numai bun pentru pofta de mâncare.
No comments:
Post a Comment