Insolație la Bari

Ultimul episod din mini-vacanța din Salento de astă vară - Bari! L-am găsit însorit și oarecum aglomerat, se vede că are aeroport internațional. Am găsit un loc de parcare (la soare) și am plecat să căutăm mai multe monede (da, au sistem din acela retardat în care trebuie să ai mii de euro în monede ca să poți să faci o plimbare ca omul de 2-3 ore). Evident a trebuit să mă întorc la mașină să mai pun monede dar nah, frustrări civilizate, ce să zic...și totul prin soare. După cum observați, soarele a jucat un rol important în ziua respectivă.

Bari nu e tocmai cea mai curată sau îngrijită parte a Italiei (trebuie mers câteva sute de kilometri mai spre nord ca să te apropii de adevăr) dar cam asta e impresia pentru sud. Oricum compensează prin oameni și mâncare - so I've heard.

Le weird horsie - dar hei, sunt palmieri! Îmi aduc aminte de șocul avut la Genova când am aflat că sunt palmieri și nu sunt aduși de vreun primar debil. Până atunci aveam impresia că palmierii sunt de găsit doar pe insulele tropicale. De fapt, cred că nu mi-a trecut încă pentru că de fiecare dată când îi văd mă simt cumva mai departe de casă deși sunt doar niște pomi.

Vă ziceam de soare - de asta balcoanele lor sunt dotate cu acele copertine de material textil, cel mai probabil ca să nu le ia foc creierul în cap în miezul verii. Noi veneam de la o porție de soare încasată la Taranto și foarte mult nu mai puteam îndura.

Oh da, Castello Svevo, dar niște umbră nu avem?

În spatele castelului este centrul vechi - un labirint de străduțe un pic murdare și cu miros de fructe de mare, presărat din când în când cu câte o biesrică într-o piațetă.

Whoops, ce caută poza asta aici? E de pe drum de la Taranto spre Bari. Oh well, might as well leave it. E un orășel situat pe un vârf de deal care domină toată regiunea - de asta e și poreclit Ionian Spy, pentru că deși e abia la 300 de metri altitudine se poate vedea tot golful Taranto. Numele său e Mottola.

Așa, revenind la Bari...Bari e la mare. Deci să mergem să vedem marea...oarecum. Asta pentru că portul este protejat de diverse diguri și plajă nu prea e. Pentru plajă trebuie mers în satele învecinate. Sau pe dig, ca focile.

Pallazzo del Sedile - o corcitură un pic ciudată. Noi am mâncat fix vis-a-vis la Osteria del Borgo Antico unde am dat peste ospătar român.

Teatro Margherita, în reamenajare.

E construit pe piloni nu pe pământ din pricina unei înțelegeri mai vechi între primărie și o familie locală, înțelegere care zicea că primăria nu va mai construi nici un teatru pe pâmântul din centru. Ei bine, na teatru pe apă.

Aspecte însorite din Bari - serios, acum sunt 0 grade afară și tot parcă mi se face un pic greață gândindu-mă la cum mă bătea soarele în cap. Ce-i mult strică, întotdeauna.

Sfântul Nicolae din Bari - și hoardele de turiști.

Străduțele înguste și umbrite erau o binecuvântare.

Waterfront-ul din Bari - rămâne pentru altă dată o plimbare de-a lungul lui.

Una din atracțiile principale din Bari, according to TripAdvisor. Te urci în ricșă și asculți ce zice ghidul. Eu mă gândeam doar că are copertină și asta înseamnă umbră.

La un moment dat nu am mai rezistat și ne-am așezat pe marginea moat-ului la castel și ne-am pus întrebarea dacă merită să mai stăm deși avionul era mult mai târziu. Răspunsul a fost unul negativ așa că ne-am dus la mașină. Și așa aveam de făcut ultimul plin pentru a o preda - acolo altă distracție, a trebuit să vizităm două benzinării pentru că la prima nu au fost în stare să facă plinul și la a doua batrânelul vorbea doar dialectul barese și nu ne-am putut înțelege în italiană până când nu a venit fiul.

Dar până la urmă am făcut plinul și am lăsat mașina în parcare la aeroport - OMG, more sun! - și am mers să leșinăm pe scaune în răcoarea terminalului. Îmi aduc aminte foarte bine locul respectiv dar pentru nimic în lume nu-mi pot aduce aminte cum arată restul aeroportului, nu mai știu când am trecut de securitate și cum a fost boarding-ul. Cred că a fost insolația care a șters un pic memoria acolo...

Dar chiar și așa, rămân amintirile faine din Salento în general. Au fost câteva zile foarte plăcute cu locuri frumoase, cu mâncare bună și cu oameni calzi. Ne pare bine că am văzut în sfârșit Puglia și ne-au rămas în minte cireșele sale. Până data viitoare...la revedere și să ne vedem cu bine!