Numai pentru hipsteri: Taranto, orașul celor două mări

Așa cum spuneam data trecută, intențiile mele de vizitare a orașului Taranto au fost întâmpinate cu neîncredere de italieni (neîncredere despre care încep să cred că e nefondată, pentru că week-end-ul acesta am fost la Cremona în ciuda indicațiilor că "sigur nu e nimic de văzut acolo" și am găsit probabil cea mai frumoasă catedrală văzută până acum). Dar rezervarea e rezervare așa că ne-am prezentat la hotel în ceea ce părea să fie un fel de zonă mai industrială a orașului.

Ei bine nu, sărăcuțul, așa arată el - Taranto e cam industrial. Și ce nu e industrial e abandonat saaau...amândouă, industrial și abandonat. Până și piscina de la hotel arăta abandonată. dar hei, ne-au dat apartamentul de pe colț și parcarea a fost inclusă - deci eforturile sunt apreciate.

Fondat de Spartani în 706 î. Ch., Taranto e acum principala bază navală italiană. Totodată este cel mai poluat oraș din Italia și din Europa de Vest, din cauza combinatului ILVA - și e pe locul 3 în lume fiind devansat doar de Linfen (China) și...Copșa Mică! Respect Copșa Mică.

Într-adevăr, dacă te uiți pe imagini din satelit, se vede că zona industrială e mai mare ca orașul în sine. Than can't be good. Nu vă povestesc de dioxine și de incidența leucemiei în zonă - vă spun doar că păscutul este interzis pe o rază de 20 de kilometri. Și oamenii trăiesc acolo...nu aș numi asta curaj dar...ușor sigur nu le este.

De unde știm noi de Taranto? Păi de exemplu, Quentin Tarantino. De unde credeți că îi vine numele? Apoi, tarantula și dansul asociat, tarantella. Am fost un pic surprins să aflu că numele de tarantulă este luat chiar de aici pentru că ei chiar au acest tip de păianjen - dar nu este vorba despre ce vedem noi prin filme. Marimea maximă e de 3 centimetri și nu atacă omul nici chiar dacă este încolțit.

Așadar, am ieșit liniștiți la plimbare (pentru că încă nu citisem articolul de pe wikipedia cu tarantulele) să vedem de ce toată lumea spune că nu ai de ce să vizitezi Taranto.

Ei bine, am găsit un oraș asemănător cu Valencia, ce-i drept mult mai ponosit și mai trist.

Aceasta este imaginea care mi-a adus aminte de Valencia și cred că știu și de ce - din cauza palmierilor și din cauza copacului cu flori mov.

Și istorie este, ba chiar mai ceva ca la Valencia, aș putea spune - judecând după coloanele dorice rămase dintr-un templu grecesc. Și este și mare...ba chiar două mări!

Taranto este cunoscut ca orașul celor două mări - Mar Piccolo este laguna (imensă) care este închisă cu o peninsulă transformată în insulă de mâna omului. Astfel partea cea mai veche a orașului a fost izolată pe o insulă legată de continent cu două poduri dintre care unul este mobil și permite plimbarea navelor între Mar Piccolo și Mar Grande. Mar Grande este...mare aia mare, legală, ca la carte.

Ca să fie treaba bună, au construit și un castel aragonez ca să protejeze canalul navigabil de turcii care pe la jumătatea mileniului trecut își cam făceau de cap prin zonă. Apropo de asta, că am mai citit un pic de istorie, se pare că dacă turcii nu și-o luau în freză exemplar la Lepanto, eu acum cred că munceam în pașalâcul Milanürük.

Promenada arată neîngrijit, ca să nu zic altcumva. N-am pus aici imaginile cu benzinăriile sau hotelul abandonat de lângă hotelul nostru - poate și pentru că era lumina prea puternică. Era iunie dar noi deja ne ascundeam de soare pe unde puteam. Ce chestie...să vorbesc de prea mult soare când aici plouă de 3 săptămâni legate și acasă e zăpadă...

Fortul este lângă Ponte Girevole - podul mobil care permite trecerea navelor mari prin canalul lat de aproape 100 de metri. Totuși Ponte Girevole nu se deschide chiar așa oricând pentru că taie orașul în două. Așa că unele nave s-au adaptat și și-au montat catarge rabatabile pentru a nu fi nevoie să aștepte deschiderea podului.

Am trecut și noi pe pod spre partea veche a orașului, ocazie cu care am văzut că e mobil și când se circulă pe el - mai ales când trec autobuze. Dar presupun că e luat în calcul...

Odată ajunși pe insulă ne-am pregătit să dăm piept cu hoardele de turiști veniți să viziteze...ne-am pregătit degeaba.

Am găsit un centru vechi ponosit - mucegăit aș zice, pe străzile căruia ne întâlneam exclusiv cu localnici care se uitau un pic lung la noi. În sensul compatimitor - "Ce ați venit voi să vedeți aici? V-ați pierdut pe drumul spre Alberobello?"

Și atunci m-a lovit: eram niște hipsteri. Mai rămânea să umblam cu eșarfe la 30 de grade, ochelari fără lentile și să cumpărăm ceva fructe suspecte de la o bunicuță din cartier.

N-am înțeles rostul acestor porți care dau fix în stradă. "Băăăh, deschide repede că vine autobuzuuuu'!"

Și totuși Taranto e frumos în felul lui. Recunosc că nu am știut despre gravitatea poluării până după ce am fost acolo  -  și m-aș gândi serios înainte să mai rezerv o noapte acolo. Dar chiar și așa, e parte din istoria Italiei și aș zice că merită văzut.

De exemplu la noi e cvasi-necunoscut. Dacă zici Taranto se uită lumea la tine ciudat. De ce nu Florența? Și totuși noi avem puține edificii care să rivalizeze cu Pallazo degli Uffici din Piazza Garibaldi, un fost orfelinat/tribunal/institut școlar/birou meteorologic/etc.

Mai jos, Pallazo del Governo - operă a regimului fascist, inaugurată de Mussolini. Și aici sunt hipster pentru că mie îmi place stilul acesta mai colțuros.

În centru e plin de palmieri, magazine și prea mulți oameni pentru o zi normală de lucru. Cel puțin asta a fost impresia noastră.

Noi ne-am strecurat de-a lungul a ce umbre am găsit - pentru că soarele devenise de-a dreptul supărător. Și ofticant - destul de puternic ca să-ți dea insolație dar incapabil să încălzească și el o mare amărâtă să facem o baie. Nu, nu la Taranto, să ne iasă arsuri chimice - mă refeream la ziua precedentă.

Și pentru că mica noastră vacanță se apropia de sfârșit, am mers să ne continuăm insolația în portul unde am sosit și pe care încă nu-l văzusem. Așadar, urmează Bari!