Cred că reanimez seria Din avion pentru că oricum material mai e un pic - și azi am avut parte de un zbor care mi-a adus aminte atât de faptul că e frumos cât și de motivele pentru care, uneori, nu-mi place să zbor.
Nu știu cum se face dar mereu când zbor cu un Embraer, e un zbor agitat. De data asta a fost un City Liner de la Alitalia (deh e duminică și nu sunt mușterii pentru un Airbus) dar plecarea de la OTP nu prevestea nimic rău. Poate doar faptul că pilotul a anunțat 2 ore și 25 de minute pentru un zbor care de obicei e de 2 ore. Dar să vedem ce e pe jos...
Corbeanca e pe jos cu cartierele ei noi. Nu știu pentru care motiv am fost direcționați spre nord pentru o perioadă, ca să mai lungim un pic, asta după ce am decolat spre vest și am pierdut timpul plimbându-ne pe lângă pistă. Dacă îmi explică cineva de ce dimineața și seara se pleacă și se aterizează spre est iar în timpul zilei spre vest, i-aș fi recunoscător. Sunt sigur că are legătură cu direcția preponderentă a vântului în zona, dar aș vrea o confirmare.
În caz că vă întrebați de ce multe din cadrele de azi sunt portrait - ei bine pentru că nu aveam acces la o fereastră a mea și trebuia să mă contorsionez să ajung și eu la un petec de fereastră. Bătaie de joc Embraerul asta - și mă refer exclusiv la aranjarea scaunelor decisă de Alitalia nu la avion în sine.
Un pic întunecată vremea dar...sunt speranțe!
Iată ce frumos e deasupra norilor! Avem și halo din acela numit Glory. De asta îmi place să zbor iarna, vremea e foarte diferită la sol și în aer, și nu prea sunt șanse de furtuni din acelea violente de vară.
Ei bine și atunci a început. A fost cel mai prolific zbor de până acum în privința întâlnirilor cu alte avione la altitudine de croazieră. Cred că are legătură cu nefericitul sfârșit al lui MH17 și modificarea culoarelor de zbor către Asia pe rute mai sudice. Altfel nu-mi explic multitudinea de avioane cu care ne-am întâlnit. De exemplu, acest 747 Lufthansa.
Sau acest A330 (cred) de la Swiss. Acum nah, atâta poate compacta. Înainte să întrebați de ce nu eram cu DSLR-ul o să vă spun că oricum nu aș fi avut loc cu el între scaun și fereastră. Ar fi fost probabil mai bine dar din experiența mea trecută cu 70-300-le și fereastra de avion știu că interacționează într-un mod neplăcut.
Da, a fost frustrant mai ales că respectiva compactă este ca o țestoasă în comparație cu DSLR-ul. De mai multe ori azi am zis că prind cadrul lunii și m-am ales cu ceva mișcat și inutilizabil.
De exemplu acest A340 de la Thai Airlines pe care l-am văzut din timp. Am zis că mă concentrez și-l prind perfect mai ales că va trece și foarte aproape.
Din păcate viteza combinată între noi și el era de mai mult de 1700 km/h și asta se traduce în timp foarte scurt pentru a face ceva. Centrez, focalizez șiiiii....ratare. Până să mă întorc să-l prind pe fereastra din spatele meu era trecut demult.
Nici la intersecție nu e mai bine. De exemplu acest Wizz Air care mergea spre Sud (Skopje poate) cu care ne-am intersectat și la care iarăși am avut timp să mă pregătesc. Evident pe lângă cadrele proaste pe care vi le arăt aici fiecare întâlnire mai are încă vreo 7-8 cadre absolut inutilizabile. Bine, se poate argumenta că și astea sunt inutilizabile dar nah...
Nu cred că au trecut mai mult de 3 secunde între cadrele astea și abia l-am prins pe fereastra din spate (cred că oamenii din jurul meu erau tare contrariați de zvârcolirile mele de la o fereastra la altă și de înjurăturile printre dinți).
Domnul de mai jos urma să ne treacă pe dedesubt - din păcate nu știu să apreciez distanțe când nu am repere - aș zice că erau câteva sute de metri între noi dar oricum e interesant când vezi cum se apropie așa...
Dacă am estimat bine vitezele, nici dacă eram la același nivel probabil nu ne ciocneam dar cred că ne-ar fi despărțit câteva zeci de metri.
A trecut pe sub noi și acestea sunt urmele lui - te cam pune pe gânduri treaba asta. Două avioane plecate la ore diferite din locuri diferite atât de aproape să se intersecteze deși cerul e atât de mare. Căutați Uberlingen mid-air collission dacă vreți real horror stories.
Gata cu avioanele, ne apropiem de destinație - și se termină norii. Pilotul ne anunță că avem 20 de minute întârziere întrucât vântul a bătut din față cu 200km/h. Tot atunci ne spune că vremea la Milano s-a schimbat din cauza vântului venit dinspre Alpi și că deși e mai cald și vizibilitate mult mai bună, o să fie un pic agitată coborârea.
Băi și odată începe avionul și se scutură de nu știam cum să strâng centura mai bine (relex inutil dar liniștitor pentru mine). Aerul era cristal, într-adevăr vizibilitatea era fantastică, zeci de kilometri dar totuși, ce e cu turbulențele? În aeronautică turbulențele light (parcă vorbim de maioneză) și medium sunt așa...apă de ploaie. Până și heavy turbulence e considerat ok - incomod, dar ok. Și se spune că sunt normale (corect) și că avionul e safe (incorect). E incorect pentru că e safe până într-o anumită limită - tot ce e peste e trecut în raportul de după ca "abnormally severe turbulence" care a supus avionul la "load considerably in excess of the design limit".
Oricum ar fi, nu-mi place. Și faptul că Embraer-ul e mai mic adâncește distracția. Aici era deja calm, aveam vântul din față și am avut parte de o aterizare lină.
La ieșire din avion am văzut cât de vânt era pentru că au deschis ambele uși și s-a făcut un curent monstru - cabin crew-ul din spate alerga disperată după actele pe care i le zburase vântul.
1 comment:
Cred ca faceam pe mine de frica sa vad atatea avioane venind spre mine...
Post a Comment