Prima plimbare pe 2015

Hai cu la mulți ani și alte d-astea! Sper că 2015 (nu) v-a prins mahmuri și cu kilograme în plus. Luând exemplu de la mai vajnicii vecini care de 1 ianuarie au ieșit să facă un grătar între blocuri, ne-am luat și noi cauciucurile la spinare și am ieșit să vedem cum arată iarna în afara orașului. Și de ce să editez pozele vechi când pot să editez pozele făcute astăzi și să le postez. Așadar...

Am dat o fugă până la Comana să vedem cum arată un petec de pădure și un drum unde știam eu că se formează tunel de copaci. Toate bune și frumoase până la ieșire din Grădiștea unde drumul se înveșmântează într-un strat uniform de gheață. Dar chiar și așa, what is up with the giant swan?

Pe digul de lângă delta Neajlovului mare forfotă - nu știu cum le zice zburătoarelor din imagine dar erau foarte ocupate să caute mâncare și să se ciondănească.

În Comana am făcut o scurtă oprire la gară să vedem ce mai face - liniște și pace. Cred că acum nu mai circulă trenul deloc, nici de la Giurgiu până aici. De când e rupt podul de peste Argeș linia asta a agonizat o vreme dar acum se pare că și-a dat obștescul sfârșit.

Spre București, o direcție în care nu au mai trecut trenuri de ani buni.

Următorul pas a fost să testăm drumul spre complexul din pădure. Dacă în sat totul era acoperit de gheață care le făcea viața grea pietonilor, în pădure gerul a pietrificat totul așa cum l-a prins - adică au apărut niște șleauri foarte faine pe care mergi ca tramvaiul.

E fain până dai de o porțiune unde nu mai poți continua și trebuie să dai cu spatele până la primul loc unde poți întoarce. Și astfel de locuri nu prea sunt. Dar peisajul e frumos, soarele încălzește un pic chiar dacă afară sunt -12 grade.

Am avut și plăcerea să ne întâlnim cu mașini din sens opus dar am avut norocul să fim foarte aproape de singura bifurcație de pe traseu și ne-am putut feri unii pe alții.

Un zburător zgribulit care stătea pe creanga lui și nu s-a obosit să mai plece când am trecut cu mașina la un metru de el.

Dar am promis tunel de copaci, tunel de copaci vă dau. E o secțiune a unui drum județean puțin circulat care unește Comana cu Mihai Bravu și Vlad Țepeș - și care e o plăcere de vizitat întrucât iarna e așa cum vedeți în imagini iar vara e un tunel de verdeață.

În ciuda lipsei sale de importanță drumul a văzut cel puțin o lamă de când a nins dar nu și antiderapant. Rezultatul este asemănător cu cel din sat adică un strat de gheață care acoperă tot carosabilul. Dacă nu faci manevre bruște, se poate circula decent - sunt foarte mulțumit de cauciucurile noi Michelin Alpin A5 (upgrade de la niște A3-uri vechi de prea mulți ani). Nu vă gândiți că fac minuni pe gheață că nu au crampoane dar își fac treaba cu brio.

Drumul nu e foarte bun vara dar acum cu zăpada pare ceva mai neted. Oricum nu e rost de viteză prin pădure...

Ah da, era să uit, i-am luat Giluței capace negre cu inscripția RS-T iar T-ul e roșu. Deci clar am câștigat un 7-8 cai putere numai de acolo.

Nu eram singurii ieșiți la plimbare cu aparatul foto - mai era încă un Megane cu care ne tot depășeam și un Astra ai cărui ocupanți erau plecați pe câmp să se bucure de întinderea de alb perfect.

Intersecția cu drum spre Vlad Țepeș - dacă tot sunt atâția copaci, de ce să mai folosim stâlpi pentru semnele de circulație?

Și, mai amuzant, un semn cu oprirea interzisă cu excepția CD TC...în pădure...la Comana. După amplasare (în capul T-ului format de intersecție) și disperare (se vede că au pus ce au găsit și ei reflectorizant) e clar că e menit să anunțe șoferii care vin cu viteză dinspre Vlad Țepeș că se apropie de intersecție - drumul este altfel complet nesemnalizat.

Drumul care continuă spre Mihai Bravu este mai prost și în același timp mai prost curățat (a se citi deloc). Urmărește liziera pădurii până în localitate după care se transformă într-un fel de poligon de încercări - cel puțin la ieșirea spre Uzunu e pentru testarea amortizoarelor.

Dar, miraculos, pe ultima parte se îmbunătățește și poți iar să te bucuri de priveliște - de exemplu aceste gâlme pe care le găsesc oareșcât fotogenice. Dezamăgitor a fost că nu am zărit nici o vietate pe întinderile albe - de obicei mai vedeai o căprioară, o vulpe, un iepure, ceva. Probabil s-au speriat de petarde aseară și s-au băgat prin vizuini.

Și așa se ajunge la Uzunu adică la liman, de unde întoarcerea acasă e lejeră. 

Așadar anul a început. Să rezervăm niște bilete de avion, zic...