Venezia pe ploaie

Vă zic de la început că nu e combinație. Oricum situația e mucegăită și umedă în general, dacă mai și curge pe tine non stop în timp ce o armată de asiatici mici de înălțime încearcă să-ți scoată ochii cu umbrelele lor...ce să mai zic. Era un cântecel cu "unii oameni simt ploaia în timp ce alții doar se udă". Ei bine eu simt ploaia în timp ce mă udă.

Și ca să înțelegeți mai bine treaba cu umbrelele...iacătă!

Băh fir-ați voi, n-ați mai văzut caiac canoe? De ce vă îmbulziți așa? Nu pleacă nicăieri până nu găsește pe cineva să dea 50 de euro să se plimbe cu barca prin ploaie. Pentru 25 în plus nici nu trebuie să scoată apa din barcă.

Drept urmare nici nu mai aranjez pozele, așa cum le-am denumit, așa să le rămână ordinea.

Aicea se face că e autobahn-ul, adică lipsitul de inspirație Canal Grande. La șușea. Un furnicar de vehicule care urmează cel mai probabil un set de reguli altfel ar muri oameni - atâta doar că regulile nu sunt evidente pentru privitorul neavizat.

Singura rază de soare pe care am prins-o - desigur nu pe noi ci doar pe ceva din depăratare. Oricum respect pentru oamenii aceștia care s-au gândit să facă ditamai catedrala în mlaștină și au și reușit. Am înțeles că e cu prețul a mulți mulți mulți copaci. Presupun că dacă trebuie neapărat să-i omori cumva, e de preferat să-i folosești ca să construiești așa ceva decât să-i arzi în șemineu.

Nu-mi aduceam aminte că sunt așa atacate fațadele - și mă fascinează că rezistă. Mă fascinează de asemenea faptul că cineva consideră acceptabil să trăiască în astfel de condiții. În vremurile noastre, desigur. Că înțeleg că acum 400 de eni era mai ușor să eviți atacuri, tâlhării și violuri când erai izolat în mlaștină.

Nu știu ce e de preferat la Veneția - dacă să te tâmpească vipia și mirosul sau să te ude/înghețe o ploaie de februarie. Înclin să cred că mai bine mergi în altă parte. O să ziceți "ia uite băh la ăsta, s-a dus la Veneția în februarie și mai are pretenții". Deh, s-a nimerit să fim prin preajmă...

...și ne-am căit repede pentru alegerea făcută. Dar pentru câteva ore am înghețat bine, am plătit suprapreț pentru niște cafele și niște sandvișuri absolut mediocre și ne-am dat coate cu asiaticii.

Conform datinii, cică e mai bine să nu folosești hărți în Veneția și să te pierzi pe străduțe. E ok, poți să te pierzi și cu hartă și cu GPS, dacă nu le ții sub nas non stop. Probabil era parte din strategia de apărare - la fel făceau cu canalele din lagună. Venea inamicul - hop scoteau balizele și laguna devenea un labirint.

Fun fact: știați că Veneția a fost austriacă pentru 30 și ceva de ani? Cred că nu le-a plăcut lipsa de ordine pretenarilor de peste munți așa că i-au lăsat să fie cu neamurile lor...

Știu că nu se vede dar tocmai am făcut o pauză să mă pun la punct (superficial și fugitiv) cu istoria Veneției. Știu că nu pare dar acesta a fost la un moment dat cel mai prosper oraș de pe pământ - e drept era pe la 1300 și nu a mai evoluat de atunci, but still...

Copacii pentru fundație din Alpi, calcarul din Istria...deștepți băieții. Făceau out-sourcing avant la lettre.

Așa, revenind la plimbarea noastră...e incredibil cât de puțin poate să conteze vremea pentru termitele turistice. Trag o pelerină-prezervativ pe sine (și eventual pe DSLR) și pleacă la vânătoare. Da, știu, pentru mulți e singura dată în viață când vor fi aici (poate e mai bine pentru ei) dar chiar și așa.

Câte case mucegăite și măști de carnaval poți să pozezi? Aparent, nu îndeajuns (judecând după numărul pozelor de pe cardul meu, de exemplu).

Cred că o perioadă mai bună de vizitat Veneția e mai prin primăvară - dar nu în vară că e prea cald. Dar sunt atâtea locuri frumoase în Italia...

Pff, uite că mai e o poză cu raza de soare - de data asta spre San Marco. În timp ce noi înghețam mai colea, lângă muzeul de istorie navală.

Nu e nimeni acasă la numărul 2523.

La un moment dat nu am mai rezistat frigului și ne-am refugiat într-o cotrubă (cea cu cafeaua și sandvișul supraprețuit) și bine am făcut pentru că la 10 minute după cotruba era asaltată de toate națiile de turiști înnebuniți de aceeași ploaie și același frig. M-am gândit serios să vând masa la cine dă mai mult...

Turnul acela chiar e strâmb. Până la urmă faci palate și catedrale în mlaștină dar vrei și clopotnițe - mi se pare normal să se ajungă la o limită. Interesant e că nu s-a dus încă...

Nu mi-e clar unde ducea mașinile feribotul din imagine, cred că la Lido.

Așa, să încheiem că mai avem și altele de făcut azi, alte poze de editat.

Hopa, ia uite că a mai rămas o poză cu lacăte. Ce romantic...Veneția, lacăte...o fi ceva gen "Cinzăci dă feluri dă gri".

Și în încheiere, Rialto, că nu putea să lipsească.