Grecia mea: Chora și Kapsali - 2 în 1

Nimeni nu mi-a explicat de ce capitala insulei (dacă se poate numi așa) se cheamă când Kythira când Chora, după cheful și dispoziția interlocutorului. A trebuit să caut eu și să aflu că Chora e de fapt o denumire generică, un fel de "capoluogo" - există o Chora și pe Mykonos de exemplu. Cât despre 2 în 1...Kythira town e sus pe deal oferind priveliști aparte și un orășel alb întortocheat cu pisici, flori colorate și o cetate vizitabilă dar, evident, nexam plajă. De capitolul plajă se ocupă în zonă Kapsali, cu cele două golfulețe cu nisip și fermecătorul far. Așadar, să vedem ce și cum...

Să începem cu Kapsali - probabil singura plajă acceptabilă de pe insulă. Ah ba nu, și Diakofti are ceva plajă faină. Dar oricum, plajele sunt foarte puține pentru că insula are în general aspectul unei stânci abrupte care iese din apă. În articolul viitor vă povestesc despre alte plaje.

Ia te uită cu cine ne întâlnirăm! Cu Anmad, pe care îl lăsasem pe Elafonisos. Dacă și "propitarul" unui astfel de yacht a decis că Kythira merită vizitată, atunci cred că am nimerit bine. Nu că am avea nevoie de o astfel de validare dar nah, așa, ca idee.

Iată și plaja - mică și cu terasele la vedere, ca să zic așa. De fapt Kapsali cam asta este, o plajă cu niște terase pe margine.

Și iată cum se vede de sus de pe drum.

Deasupra golfului este cetatea cu biserica ei albă - mai jos în articol vedem cum se vede și de acolo de sus.

Cimitirul din Kapsali, sus pe o colină. În depărtare o insulă cu nume necunoscut mie care ilustrează ce ziceam mai devreme, "stâncă ieșită din apă".

Sus în stâncă avem și niște chilii, pentru cei cu înclinații sihastrice.

Farul de care ziceam -  și la care am și mers să vedem ce e cu el. Funny story there.

Am trecut noi prin port...

...și ne-am apropiat de far. Am văzut că sunt niște oameni acolo (un el și-o ea) și că ușa e deschisă dar nah am zis c-or fi telegrafiștii locali. Cine știe...click click away, farul și împrejurimile din toate unghiurile.

Și cum clickăiam eu mai abitir iată că apare el de după colț, fluturând mâinile. Cum eram cu farul în prim plan, mi-am imaginat că e vorba de ceva regulă cu pozat obiectivele strategice și să vezi că nu-i place pictorialul meu. Deh, reminescențe comuniste.

"Hauăleu șefu' n-am știut nu mai fac, uite-acuma le șterg!". Când colo el venea să ne întrebe dacă nu cumva vrem să ne facă o poză împreună. That's Greece right there.

Domnul bărbos și prietenos e ofițer în marina grecească și începe să ne povestească diverse - nu înainte să ne întrebe: "Voi sunteți cu iahtul?" arătând spre Anmad. He he, nu, al nostru e după colț că n-avea loc în golf aici. Dar mulțumim pentru votul de încredere.

Și uite așa am aflat de la dumnealui că germanii au distrus toate farurile de coastă când s-au retras și de asta nu mai există construcțiile originale însă ele au fost refăcute mai târziu. Azi există GPS și nu mai depindem așa tare de o lumină în noapte însă ele pot fi folosite de cei din marină ca și hotel când au nevoie - cel puțin așa am înțeles de la el. De asta erau cu cafeaua în mână când i-am asaltat noi - practic am intrat peste ei în balconul hotelului. Ar fi fost și mai amuzant dacă am fi băgat capul pe ușă, "nu vă supărați, se vizitează?"

Din păcate discuția cu ofițerul a avut loc în ziua plecării când aveam stresul că nu ajung la feribot - altfel am mai fi stat la taclale. Oh well, ia să vedem ce e cu restaurantul abandonat.

LE: Am uitat de faza cea mai amuzantă cu ofițerul. La plecare ne-a strigat și ne-a zis: "One more thing, very important. DON'T GET THE EURO! If you can avoid it, don't!".

Cum ce restaurant abandonat? Cel din Kapsali, desigur. Sincer nu înțeleg de ce e abandonat, ca și poziție e fantastic și mai are și o plajă privată alături.

Am mers și noi până la el - cu mașina până la cimitir și apoi pe jos - pentru că drumul spre el e barat de o poartă. Acuma să fiu sincer, nu știu dacă e un restaurant sau ce e - nu prea am văzut o terasă propice pentru mese. Dar parcă nici a vilă sau a hotel nu arată. Wikimapia nu mă ajută și nici nu am întrebat localnicii...

Iată și plaja - e un pic impropriu spus că "are" plajă întrucât cred că e imposibil de ajuns la plajă de la construcție. But still, it's nice...

Gata cu Kapsali, urcăm spre Chora.

Aș vrea să cred că poți merge pe jos la plajă din Chora în Kapsali dar nu cred că e fezabil. Diferența de nivel e prea mare pentru întors de la plajă cu soarele în cap. Cu mașina faci 2 minute cred dar la picior...

Acum o să vă întrebați "de ce să stai în Chora?" - well, for the kicks. E o aventură să ajungi la hotel de exemplu - pentru că, la fel ca în toate satele mici, adresa este "Nume sat, număr". Good luck finding it.

De fapt aventura începe un pic mai devreme, la intrarea în sat. Ce zice indicatorul? Da, așa ziceam și eu. IOYAIOY nu știam ce e, dar AYGOYSTOY tre să fie August și fiind 2 septembrie, țeapă că intru! Și apoi ce mai e și 11 pi miu - 13 miu miu, 19 miu miu - 6 pi miu. Ce, suntem la fizică aicea?

Oricum țeapă was on me, ca să zic așa. Pentru că se ajunge la o piațetă centrală de unde ori te întorci, ori continui pe ceea ce mi s-a părut a nu fi decât o cărare pentru pietoni. Adevărat nu era nici un interzis, doar un semn de maxim 2.5 metri înălțime (când cărarea nu cred că avea 2.5 metri lățime). Așa că m-am întors și am lăsat mașina în parcarea adevărată - da, satul are o parcare la marginea lui pentru toată lumea.

Suspiciunile privind lățimea cărării mi s-au părut fondate dar iată că...

...totuși se poate circula. Și totuși...chiar este loc? Dar mai bine, unde e cazarea? Nu de alta dar după aia trebuie să car toate bagajele de la mașină la cazare.

Iată și de ce era maxim 2.5 metri înălțime. Dar sincer cred că trebuie și o limitare la lățime...

Ah, iată și cazarea. Nu, nu aia cu clopote, cealaltă, cu balconaș de fier și tunel pe dedesubt. Se vede că suntem în extrasezon întrucât totul e închis și pe geam tronează un afiș cu "Mr. Andrei please call me to ...". Zis și făcut, a venit imediat o doamnă care ne-a dat o cheie dar nu știa să vorbească un cuvințel de engleză. Cu ajutorul unei vecine binevoitoare am înțeles că gazda era plecată dar lăsase vorbă să ni se deschidă. Totul cu zâmbetul pe buze... ah I love Greece.

Și o altă chestie bunicică pentru extrasezon -am primit camera cea mai cea. Cea pentru proaspăt căsătoriți cu terasă și cu balconelul de fier din imaginea de mai sus. Iar de pe terasă dimineața se vede așa...

...sau așa...

...sau așa.

Nu prea am făcut reclamă la cazări dar Nostos Guesthouse merită un pic de expunere. Iar inconvenientul bagajelor e rezolvabil, poți să aduci mașina în fața pensiunii pentru descărcare - cum, pe drumul acela? Da, pe drumul acela. Punctul cel mai solicitant e la intrare unde mai aveam 10 cm în fiecare parte și după aceea...doar te rogi să nu iasă cineva brusc din casă.

I got a funny story about that also. În mod normal parcarea e la capătul satului unde se iese din nou în drumul național - de pe acolo intrarea e interzisă. Deci în teorie trebuie să faci tot satul doar ca să ajungi la parcare.

Ei și cum ne întorceam noi pe înserat de la plajă, descoperim că localnicii au obiceiul să iasă să "stea la poartă", așa cum se face la noi. Numai că aici nu e loc de bănci așa că își scot scaune. Ca în imaginea de mai jos. Ei și cum cale de întoarcere nu mai e, dă-i înainte - până în punctul în care am dat de o bătrânică pe stânga și un scaun pe dreapta, neocupat. Am zis totuși să feresc bătrânica și am luat un pic prea mult dreapta așa că am început să merg gentil cu scaunul în botul mașinii, declanșând oprobiul tuturor de pe stradă. Da, bine, bine, gata, am luat stânga și scaunul e salvat.

După această povestire anecdotică, să mergem totuși și până la cetate. Trecem pe la secția de poliție...

...și urcăm voinicește până sus. Din nou, nu e cu intrare plătită, atâta doar că se închide la o anumită oră din seară.

La momentul respectiv vremea nu prea a ținut cu noi, a fost un pic înnorat și un pic vântos - dar ce te aștepți de la o stâncă în mijlocul mării.

Măcar un pic de apus, așa, printre nori?

Da, niște apus cu steag se pare că se poate. Altceva, nu prea.

Cetatea e destul de mare și cred că a fost interesantă la vremea ei - deși nu cred că a fost atacată vreodată. Nu am găsit o istorie detaliată dar m-aș aștepta ca primul lucru distrus să fie satul din afara ei ori toate construcțiile sunt intacte. Poate poziția imposibil de abordat din 3 părți și tunurile din dotare făceau orice tentativă să fie sortită eșecului - cel puțin până s-au perfecționat piesele de artilerie.

Iată și biserica - contrar părerii mele inițiale legate de un posibil abandon, se pare că e folosită și încă cum. E foarte populară pentru nunți, vin persoane de peste mări și țări să-și facă nunta aici. Tunurile or fi cu confetti?

Iată cum se vede Kapsali de sus, în dreapta jos se vede și restaurantul abandonat și plaja.

Să mergem înapoi spre oraș ca să vedem ce se poate mânca prin aceste părți.

La recomandarea gazdei (nu că ar fi atât de multe alegeri să te pierzi în ele) am mers la o shestaria aproape de pensiune (nu știu dacă e pronunția corectă, eu așa am citit pe litere - important este că înseamnă în traducere "loc unde se frige carne pe grătar").

Localul ia și parte din stradă - da, după ce că strada e strâmtă mai și scot mese afară. Din fericire pentru noi, care nu voiam să ne ferim de oglinzi retrovizoare sau să inhalăm eșapament...

...localul are și o terasă în apropiere. Mică, cu maxim 10 mese, era populată la vremea respectivă de 3-4 pisici dintre care unul era un pisoi cu cele mai mari urechi ever - probabil o încrucișare cu un liliac.

Ziceam de lucruri de mâncat - desigur există toate lucrurile normale pentru Grecia dar, în plus, există cârnații Kythira! Highly recommended!

Ca și prețuri Kythira ne-a surprins în mod ușor neplăcut. Nu la mâncare și cazare însă oamenii voiau pentru îmbrăcăminte sume mai apropiate de Milano și Paris decât de insulă-în-fundul-Mediteranei. But then again, nu eram acolo pentru shopping așa că nu prea ne-a deranjat.

Deci da, dacă interesează pe cineva, recomandăm călduros locul - poate nu mai mult ca Elafonisos dar oricum, e de mers. Nu știu ce hram poartă în sezon, presupun că este destul de aglomerată, însă la început de septembrie e foarte ok. Din nou, nu e de party non stop până-n ziuă - am auzit că ar fi astfel de stațiuni, sincer sper să nu nimeresc.

La Kythira e mai liniștit - evit să folosesc cuvântul pensie, după cum observați. Ah da, și se pare că tot nu e destul de departe de România întrucât Astra-ul de București ne-a urmărit și aici :) - dar oamenii păreau normali, not your average "treling manelist".