Grecia mea: Elafonisos cu a sa Simos Beach - Grecia la superlativ

Lăsând titlul la o parte, nu are sens să mă dau rotund după doar o vacanță în Grecia și să pretind să vă învăț eu unde să mergeți. Departe de mine acest gând - de fapt aș prefera să nu mergeți și să vă limitați la Thassos și Halkidiki. Ce pot eu să spun este că dacă aș fi constrâns sub amenințare de violență fizică să aleg un loc și numai unul unde să revin, acela ar fi Elafonisos.

Este la capătul Greciei, mai izolată ca majoritatea insulelor pentru că nu are un aeroport (cel mai apropiat e cel din Sparta și să fim serioși, știați că Sparta are un aeroport? Pilotul strigă "This is Spartaaa!!!" după aterizare? Dar divaghez...) iar pe drum faci vreo 5 ore de la Atena. Asta cumva filtrează participanții la distracție - chiar dacă nu de tot: în fața pensiunii am avut dezamăgirea să găsesc o Laguna de București (alta decât cea văzută la Methoni) și să aud dulcele grai moldovenesc - "Fatî, ce-ar merge o țâgară acuma!"

Nu că aș fi eu mizantrop dar prefer un colțișor mai retras decât stațiunile de consum din nordul Greciei. Chiar așa, există noțiunea opusă celei de xenofob? - adică atunci când preferi pe străini în loc de consătenii tăi...just asking...

Revenind, Elafonisos mi se pare combinația aproape perfectă. Dacă ar fi avut frumusețea de plajă within walking distance de localitate ar fi fost perfect. Așa trebuie să iei mașina și toate complicațiile ce decurg din asta.

Pozele pe care le înșir aici sunt făcute la diverse momente ale zilei de unde și lumina diferită. Portul în special m-a fascinat și în alte timpuri poate aș fi făcut un post separat cu "Bărcile de pescuit din Elafonisos" - chiar am ieșit special pentru a poza bărcile în lumina faină de dimineață.

Fain este că cheiul de beton al portului funcționează și ca tavernă spre seară - chiar trebuie să fii atent dacă te așezi la masa dinspre bărci pentru că de obicei e foarte aproape de margine.

Cu puține excepții, toate bărcile sunt de pescuit - și asta e un semn bun pentru că tot ce aduc ele ajunge destul de repede în farfurii. Caracatițe, calamari și specii de pești ale căror nume nu le știu. Mai toate tavernele au o vitrină cu gheață din care poți să alegi ce-ți place - unii chiar exagerează și le pun la vedere.

Prima oară când am văzut metoda de mai sus m-am gândit dacă e ok să lași la soare fructe de mare dar aparent asta e metoda, am mai văzut-o și în alte părți. Probabil au o înțelegere cu salmonela sau ce poate să infesteze carnea de moluște - să nu atace în timpul sezonului turistic.

Așa, ce să vă mai povestesc în timp ce descarc cele 800 de poze cu bărci pe care le am de la Elafonisos? Ah, da, cazare și prețuri. Hahaha, credeați că vorbesc serios? Evident că vă trimit direct la booking.com pentru detalii. Noi am fost la Palas Pension și ne-a plăcut mult tare și pentru că gazda știe să se facă simpatică - iar micul dejun cu iaurt grecesc cu nuci, fructe uscate și miere a fost demențial.

Avantajul lui Palas Pension e că e printre puținele care sunt fix la apă - mașina a fost parcată 3 zile cu botul la jumătate de metru de mare. Asta înseamnă că ești la fix 30 de secunde de port și de taverne - dar dacă ai o cameră cu vedere în spate nu-ți pasă de zarvă.

Desigur cazare se găsește peste tot, atâta doar că s-ar putea să faci 5 minute până în port nu 30 de secunde. Sigur va fi mai liniștit. Nu e garantat locul de parcare, decât în cazul pensiunilor foarte mari.

De altfel, dezavantajul cazării în centru este că odată ce ai mutat mașina nu mai garantează nimeni că vei regăsi locul liber - dar este loc destul la feribot.

Mai jos, parcarea mea, în unul din rarele momente în care era liberă. Da, petecul de nisip din dreapta e parcarea.

Fauna este cosmopolită, italienii și germanii constituind majoritatea străinilor - străini care totuși sunt puțini, cei mai mulți vizitatori sunt greci și asta nu poate decât să mă bucure. Oricum Elafonisos nu e locul pentru cine știe ce clubăreală - există o chestie așa mai lounge dar nu cred că fie cluburi de lichefiat creierul până în zori.

De ajuns acolo nu o să vă explic cum se ajunge că există Google Maps - o să vă spun doar că legătura de feribot cu continentul este foarte convenabilă, atât ca preț cât și ca orar. Dacă nu mă înșel în sezon este non stop chiar și noaptea - dar nu pot să jur. Oricum dacă vă luați după informații de pe un blog în loc să căutați site-ul oficial, o cam căutați.

Cred că pentru comozi există și o plajă în localitate și nu e nevoie de mașină - dar din nou, de ce vă zic chestiile astea? De asta există Google Maps. Odată cu planificarea concediului acesta cred că m-am specializat în identificarea plajelor din satelit - adică să-mi dau seama dacă e bună sau după stictele standarde Miscellanea.

Nu mă pot pronunța cu privire la calitatea plajei Kato Nisi, situată în partea vestică, dar după imaginile din satelit, culoarea apei, faptul că are mai multe insule care o protejează și mai ales datorită recenziilor citite, pot concluziona că e destuld e faină.

Citeam de asemenea că insula Elafonisos ar fi fost conectată  cu continentul până pe la 1600 - hmmmz, how does that work? Oarecum se justifică dată fiind adâncimea mică a apei pe acolo pe unde trece feribotul. Și tot așa am aflat că biserica de pe insulă se numește Sf. Spiridon.

Așa, revenind la plaje - articolele din care îmi adun inspirația aruncă afirmații vagi de genul "There are people that think that this is the most beautiful beach in Greece". Who am I to argue?

Această plajă de care se vorbește este Simos beach și este cam la 4 kilometri de sat, în sudul insulei.

Se trece pe lângă Lefki beach dar asta nu e decât un golf pietros unde am impresia că se duc hipsterii să stea au naturel, dar nu sunt sigur. Oricum e cu chetre cu ceva vegetație crescută pe ele, major turnoff.

Simos beach e...cum să zic...la fel ca în deschiderea articolului, dacă aș fi forțat să aleg una și numai una dintre plajele văzute astă vară, Simos ar fi alegerea. De când am văzut primele poze cu locul, fie din satelit, fie de la fața locului, am rămas impresionat. Eu eram obișnuit cu plaja tip Mamaia sau Neptun - dreaptă și cu stabilopozi. Dar o plajă în forma asta...e altceva. Fac o excepție și pun aici imaginea care ne-a convins să mergem acolo.

Când am ajuns la fața locului nu am fost deloc dezamăgiți. Din contră, nu știam ce aparat să scot primul ca să pozez. Iar apa și nisipul...erau cam tot ce îmi doresc ce la o plajă.

În porțiunea unde se îngustează există și un pâlc de umbrele cu șezlog - pe care le-am folosit cu plăcere pentru că soarele nu știa încă de sfârșitul verii și continua să ardă. Singurul diferențiator între pâlcurile de umbrele este rapiditatea serviciului - de ce? Pentru că nu e nimic lângă ele și tot ce comanzi se aduce la picior de dincolo de dune.

Se pare că e vorba de două plaje care se unesc - Frago și Sarakiniko. Cea de la vest e un pic mai agitată pentru că nu e bine protejată la fel de bună ca cea de la est unde e un fel de piscină în aer liber.

Fix la întretăierea celor două plaje sunt câteva pietre deci plaja nu e foarte bună acolo însă în rest...n-am mai văzut așa ceva. Singurul moment în care nu am fost în apă a fost când m-am urcat un pic până pe deal pentru panorama de mai jos și m-am conversat cu un italian foarte mulțumit de excursia sa. "Ia uite, ca în Sardinia...DAR FĂRĂ PREȚURILE DE ACOLO! HOȚII!". În rest am stat în apă până m-am prunificat, am ieșit pentru deprunificare și apoi am repetat.

Dacă nu mi-ar fi așa de lene, aș scoate filmulețele de pe GoPro cu mine fugărind bieții pești din zonă. De fapt glumesc, ei mă fugăreau pe mine. Cum stăteam un pic nemișcat, cum veneau să investigheze mai de aproape.

Am impresia că zona e ceva rezervație altfel ar fi construit ei ceva pe plajă, nu ar fi lăsat-o așa. De exemplu la parcare se construiește un complex de vile și parcarea în sine are terase betonate. Apropo de parcare - Opel Astra de București. Roar, nu există pace!

La apus, zona arată cu totul altfel, până și apa are altă culoare. Plaja de la vest e mult mai agitată, vântul aducând valuri destul de mari.

Râdem, ne distrăm, dar ne mai întoarcem și în sat pentru un gyros, nu?

Nu de alta dar vânticelul începe să aducă a septembrie...

O ultimă privire în urmă...

...iată și dovada că vântul bate cam tot timpul pe partea vestică.

Pe drum spre Elafonisos Town, câteva imagini cu fauna din golf. În imagine Anmad, o navă despre care nu am reușit să aflu prea multe. Știu că se cheamă Anmad pentru că am văzut-o în port - aici se îndrepta spre Elafonisos și el.

Tot în golf sălășluiesc și ceva exemplare mai mari - cum ar fi Star Natalie și sora sa, Star Tatiana. Ce chestie, Star Natalie este astăzi undeva prin Atlanticul de Sud, la Rio Grande. Fascinating stuff.

Elafonisos Town văzut de sus, un pic înainte de apus.

Bărcile de pescuit au tras și ele la înnoptat...

...și orășelul se pregătește de seară. Întâmplător, era și ultima zi de vară calendaristică - un prag psihic greu de înghițit.

Așa, de consolare, soarele a dat un pic spectacol, doar pentru noi.

Hmm, aicea era un pic prea Sauron-like, dar oricum am apreciat efortul.

Și așa începe forfota de seară din Elafonisos. Toate mesele pe care le-ați văzut goale în imaginile de mai sus (multe dintre ele apar doar seara) se umplu rapid și pe la 8 nu mai găsești libere decât la tavernele mărginașe.

Totuși aerul de toamnă se simțea...în a doua seară, cea de luni, a fost ceva mai liber și un pic mai trist. Mă întreb cum o fi acolo în ianuarie...

Așa, revenind...de la Elafonisos am rămas cu niște amintiri calde, atât la propriu cât și la figurat. M-aș întoarce oricând dar cele două zile de drum de la București nu fac foarte fezabilă o revenire așa intempestivă, de week-end.

Poate e parte din farmecul său, să nu fie ușor de ajuns acolo altfel ar fi toată lumea. Cred că am mai zis-o.

Toate povestirile astea despre Grecia mi-au trezit pofta de vară și tzatziki. Problema e când și unde...

Să zicem că unde e practic rezolvat, mai rămâne când...

Și cu aceste gânduri, ne luăm la revedere de la Elafonisos cu promisiuni de revenire - poate pentru pensie, cine știe.

Noapte bună!