Da, sunt în mod curios atras de ideea de a urca mașina pe o barcă - nu pot să explic de ce. Nu pot să spun că mi-am ales destinațiile ca să includă și feribot (mai ales că de obicei e o operațiune scumpă) dar dacă e cu feribot...it's a plus!
Așadar, azi e articol cu nave (dar nu numai). Începem cu Panagitsa, una dintre cele trei nave care asigura legătura cu Elafonisos - un mic ferryboat de 500 de tone cu o singură intrare. Descrierea e RO-RO dar nu e chiar așa decât dacă nu faci o întoarcere din 3 mișcări înauntru sau intri direct cu spatele.
Pe drum spre continent ne întâlnim cu cel mai mic dintre frați, Agiannakis. Îmi aduce aminte de Peljescanka cu care am mers în Croația spre Brac. Totuși Agiannakis e mai mic, are doar 138 de tone și aproape 30 de ani.
După feribot am mers la 10 kilometri depărtare la Neapoli să luăm...alt feribot. A serious one!
Am ajuns cam devreme așa că am lăsat mașina în parcare și am pornit în explorare prin Neapoli...
Elafonisos a rămas departe la orizont dar iși continuă viața și fără noi. Iată că Panagitsa mai face o cursă către insulă.
Și tot de la Elafonisos Town vine și taxiul...da, Vasile e un taxi și nu, nu mi-aș dori să merg cu el. Cel puțin nu pe marea respectivă - asta pentru că între ziua precedentă și cea curentă vântul s-a decis că ar merge un pic de acțiune. În consecință, până și feribotul nostru se zbătea la chei...
...și MS Porfyrousa nu e chiar o bărcuță. 1500 de tone, fostul Canbulat Pasa (căci e o turcoaică la origine) e un feribot cu două punți - nu rivalizează cu adevăratele feriboturi care traversează mările dar nici chiar un bac nu e.
Iată și o pilotină care iese cu treabă - brrr și asta cred că e mare înca ok că nu e furtuna. Cel mai probabil e light turbulence but still...
Și vine și ora îmbarcării - cum eu mă agit inutil pe principiul pierd trenul / nu mai e loc pe feribot și pentru mine am sărit asupra ofițerului care abia își făcuse apariția. Ce fac, unde mă pun, e bine așa? Evident nu a fost bine, trebuie să ne punem pe două rânduri pe cheiul de beton fără parapeți, cât mai aproape unii de alții.
Nu am prins loc sus - de fapt e de noroc pentru că se încarcă concomitent cele două punți. Trebuie neapărat să întorci mașina în burta navei și să o parchezi cu spatele. Operațiunea decurge repede, chiar am avut timp de pierdut între terminarea încărcării și ora de plecare - bineînțeles că au fost întârziați care au venit cu toată viteza pe chei claxonând "tineți bacuuuu'". But no, Porfyrousa waits on no one. Și asta pentru că are un program destul de strict - și nu face decât o cursă pe zi în perioada asta a anului (septembrie).
Wave bye-bye to Neapoli - avem o oră și ceva de marș cu 12 noduri spre...Kythira! Insula se vede, e oarecum la orizont și te întrebi de ce durează atâta. Ei bine, distanțele sunt înșelătoare pe mare iar navele nu se mișcă extraordinar de repede. Deci cele 12 noduri la o distanță de cam 20 de kilometri...sounds about right.
Odată ieșiți mai la larg începe și ruliul - or was it tangaj? Mă rog, un pic din toate. De ajuns ca Touareg-ul fără frâna de mână trasă să se zbată vesel și să forțeze echipajul să aducă penele de lemn pentru șoferi uituci.
Și deși era soare, aveam să vedem că pe mare condițiile sunt foarte schimbătoare - un zid gri se apropia din față - ceea ce în engleză se numește rain squall. O rafală de ploaie izolată care a gonit majoritatea pasagerilor sub punte dar care a durat nici 5 minute - după care a apărut iar soarele.
Alți participanți la trafic - MSC Preziosa de exemplu. Personaj de seamă, not your average boat - 140.000 tone, 333 metri lungime dar poate să meargă de două ori mai repede ca feribotul nostru. La origine a fost comandată de fiul lui Gaddafi dar "it didn't work out" și în schimb a fost cumpărată de MSC pentru 550 de meleoane. Cu cele aproape 1800 de camere ale sale e un fel de proiect rezidențial plutitor.
Așa, revenind - până să ajungem în port la Diakofti ne-a mai prins ploaia o dată și din nou ne-a lăsat. Lângă Diakofti avem din nou o epavă - Nordland. What is it with greek waters and ship wrecks? Se îmbată căpitanii cu tzatziki și bagă barca-n stânci?
La Diakofti urmează debarcarea și imediat îmbarcarea celor care așteaptă să plece de pe insulă - și apoi pa-pa, ne vedem mâine.
Iată și portul Diakofti văzut de sus - e o amenajare nouă de câțiva ani pentru care localnicii sunt foarte recunoscători. Până atunci trecerea se făcea ancorând în portul Agia Pelagia...dacă vremea îți permitea - și era foarte ușor să nu-ți permită pentru că Agia Pelagia e foarte expusă. Diakofti în schimb e numai bun. Și în mod îngrijorător această informație e inclusă și pe pliantul pentru Kythira - acum trecerea se face în deplină siguranță cu Profyrousa în noul port Diakofti - de ce? înainte nu era în deplină siguranță? :)
În caz că vă întrebați de ce variază lumina din imagini e din cauză că ele provin din zile diferite. De exemplu asta este de la întoarcere când noi ne grăbeam spre Diakofti să prindem feribotul - ne grăbeam inutil pentru că punctulețul alb din centru era Profyrousa care înainta voinicește spre noi.
Nordland la plajă - interesant, nu am reușit să găsesc date despre acest naufragiu. Știu doar că a fost în 2000, sunt deja 15 ani de atunci.
Ați ghicit, urmează (doar două) articole despre Kythira sub deviza de pe pliante - one island, one world. După aceea mai sunt doar 2 articole de încheiere și am terminat cu Grecia...deocamdată!
3 comments:
Fotogenic bac asta pe care ati fost voi. Cam asa arata si la noi :))))
Da, asa e si Dunarea, turcoaz...
Da, da, si apa si bacul, totu-i la fel! :)))
Nici nu stiu de ce naiba te-am mai dus tocma' pan-acolo... :)))
Post a Comment