Grecia mea: Întoarcerea acasă

Din motive logistice, publicăm mai întâi postul cu întoarcerea acasă și abia apoi, ca bonus, articolul despre stânca cu români din sudul extrem al Greciei. Motivele sunt că niște cadre sunt pe un hard disk care nu este în raza de acțiune a ghearei personale - însă pozele de mai jos sunt deja încărcate și gata de lansare.

Nu sunt foarte multe de spus - aș înflori cu statistici gen prețuri și kilometri dar îmi este lehamite să caut (kilometrii) sau pur și simplu nu mai știu (prețurile). Estimări se pot face totuși...așa că...cam cât costă să faci o Grecia? Evident că nu o să vă ajute pentru că traseul și cazările depind de fiecare dar nah, se pare că e bine pentru trafic.

Când pleci temporar departe de casă problema este că mai trebuie să te și întorci. Asta a fost și problema noastră când ne-am trezit de dimineață cu 1500 de kilometri de făcut până acasă. Au fost două zile de mers cu mașina pe care alții le preferă la plajă de asta se opresc în Thassos de exemplu.

Dar așa mai poți să mai ajungi să strigi "THIS IS SPARTAAAA"? Nu chiar. Bine, aș minți dacă aș zice că pierdeți mult dacă nu mergeți la Sparta dar nah, iarăși, pentru palmares de călător...

Ca să nu mai zic că Sparta e în mijlocul peninsulei, departe de mare dar fără de autostradă. Da, cei 1500 de kilometri nu sunt toți de autostradă - de fapt cred că doar cam jumătate sunt, de la Tripoli la Komotini și aceia cu excepții.

Și iată ce muntos e la Sparta - o altă chestie la care nu mă așteptam. Ar putea fi rost de niște drumuri pe munții aceia dar nu am investigat mai îndeaproape.Revenind la autostradă, e cel mai retardat model care poate exista. Dacă pe partea de vest spre Corfu nu se plătește nimic, pe partea asta se plătește - cam vreo 45 de euro pe toată lungimea. Ceea ce ar fi ok, că nah nu poate să fie gratis dar în loc să se plătească ca la italieni cu un tichet luat la intrare și dat la ieșire se plătește cam la fiecare 60 de kilometri.

Da, odată la 25-30 de minute trebuie să oprești să stai la o mică coadă ca să dai approx 2 euro și să primești în schimb mereu un alt fel de chitanță și pliante de la localurile din zonă. La sfârșitul manevrei aveam să punem de un foc bunicel. Dar nah...pentru că...Grecia!

După Sparta se ajunge la Tripoli unde începe autostrada și faci tumbe de bucurie - tumbele vor fi întrerupte mai târziu de bucățile lipsă din autostradă. Dar nah, bucurie, kilometrii încep să curgă. Și da, kilometrii curg dacă faci un tur de Grecia - cam 4000 e o estimare conservatoare. 40 x câtconsumămașinata/100km x prețcurentgaz = preț final transport. Iacătă, ce v-am luminat.

Bineînțeles la atâția kilometri se pretează multe pauze, poate chiar cu vizitare - așa cum am făcut la Corint. Pfuai ce idee mi-a venit - să vă scriu un articol unde să vă învăț cum să faceți road-trip-uri. Tips and tricks, unde să te...ușurezi, cum să ai consum mai mic și cum să scapi de rakeții din Bulgaria.

Așa, ziceam de Corint. Tristissimă așezare - nu am căutat în viața mea parcare atât de mult ca la Corint și în final a trebuit să abandonez și să caut doar un loc abuziv pe trotuar dar și acela a fost greu de găsit. Asta ca să descoperim că lângă port e o parcare cu câteva sute de locuri închisă. Da, goală, nou făcută și închisă. Pentru că...Grecia.

Am tot căutat ceva de mâncare care să ne inspire dar nu a fost chip - era chiar și un local numit De Pita Madre dar ne-am abținut. Am recurs la proviziile din mașină - alt tip pe care aș putea să vi-l dau în articolul cu road-trip-ul - ce să luați la pachet.

În general mâncarea are prețuri destul de standard în Grecia - de exemplu noi măsuram asta prin prețul porției de tzatziki: 3 euro - eftin, 3.5 euro - decent, 4 euro - fitze dom'ne! Și a funcționat pe tot continentul asta. Același lucru se aplică la gyros, Mythos, caracatiță sau calamar. Cu 20-25 de euro mănâncă două persoane. Acum de câte ori și ce mâncați e treaba voastră.

Ni-ha-ha zicea Pegasul de Corint - probabil voia să zică nu mai stați pe aici, mergeți că aveți mulți kilometri de făcut. Și așa am și făcut...

...nu înainte de a opri la gara abandonată din Corint. Da, au gara - da, e abandonată. Ne-am simțit ca acasă!

Pauză de entuziasmare pentru obiectiv vizitabil lângă Corint - canalul Corint. Aici omul (din cele mai vechi timpuri, ca să folosesc o frază dragă mie) s-a gândit el bine și a zis că decât să facă 700 kilometri pe apă, mai bine trage corabia pe uscat 6 kilometri ca să treacă pe marea cealaltă. No joke, așa se făcea înainte - hop sus corabia și dă-i la deal. Probabil făceau scurtă la umăr de cât dădeau în sclavi dar nah, dura mai puțin decât să dea ocol Peloponesului.

Până și Nero s-a gândit dacă nu ar putea totuși să sape un canal (gen sclavii aia pe care îi biciuim să tragă navele pe mal, nu mai bine îi biciuim să sape? așa nu mai scapă corabia pe scări și evităm neplăcerile). Totuși implementarea a venit ceva mai recent, aproape de 1900. A ieșit o chestie complet impractică din cauza lățimii reduse (azi trec doar nave foarte mici) și mai ales din cauza costurilor de întreținere pentru că roca e friabilă și se surpă destul de des. Dar nah, au făcut insulă din peninsulă? Au făcut!

Lăsând asta la o parte, e impresionant de văzut - și de asta multă lume se și oprește acolo. Drumul național trece aproximativ prin partea unde pereții sunt la înălțimea maximă și spectacolul navelor care se strecoară prin canal e complet.

Poți să te și arunci de pe pod dacă vrei - serios! În mod controlat adică, cu coarda elastică. S-a aruncat cineva cât eram noi pe pod dar fără să știm ce face și urla ca un porc la festivitățile din Ajun. Super fun, ce să zic.

Dar oricât era de frumos, noi nu puteam să stăm foarte mult pentru că trebuia să ajungem la cazare în nordul Greciei. Și iată că introducem și argumentul cazării în Grecia - aici prețurile variază foarte mult în funcție de ce vrei să faci și de sezon. De asta nu cred că e util să vă dau cifre, mai bine puneți mâna pe booking.com. Și aicea aș putea să fac un ghid, "cum să îți alegi cazarea".

Așa, ziceam cu drumul lung - de la Corint am tot mers pe autostradă. Am trecut rapid pe lângă Atena, ne-a plouat, și apropiindu-ne de Termopile am decis că nu am văzut destule statui cu Leonida în cucul gol și ar mai merge să vedem una.

Drept urmare, am făcut popas și la monumentul de la Thermopylae - loc care nu arată deloc cum mi-am imaginat din descrierile epice. Se pare că între timp marea s-a retras considerabil și de asta acum locul arată doar ca o câmpie întinsă.

Mai sus de Termopile autostrada face a n-șpea curbă dubioasă (serios uitați-vă pe hartă cum merge) și...se termină. Da, acolo unde era mai multă nevoie de ea, în munții care trebuie trecuți de la Larissa la mare, nu este. Dar reapare pe la Paralia Katerini și de acolo e smooth sailing (cu opririle ocazionale cauzate de toll booth-uri) până la cazare - noi am ales Asprovalta pentru asta. Asprovalta e o stațiune de volum și se vede - e un fel de Neptun de la noi cu plajă lungă și cazare pentru toată lumea. Fiind aproape de graniță e plin de români, macedoneni, albanezi și desigur, bulgari. Nu e rău doar că e așa...Neptun cu gyros și tzatziki. Sau cel puțin asta a fost impresia noastră cât am stat acolo.

De a doua zi nu avem nici o poză pentru că eram prea deprimați de întoarcere. Asta, plus faptul că în Bulgaria erau inundații și am găsit drumuri închise pe lângă Stara Zagora. Dar altfel drumul prin Makaza este foarte ok. Am auzit povești cu rakeți și cuie pentru mașini pe lângă Stara Zagora dar evident nu am întâlnit - poate și pentru că drumurile erau pline de mașini de România și ar fi fost greu de acționat în liniște. Drumul din Nova Zagora până în Veliko Tarnovo e un pic pustiu/creepy dar hei, în Gurkovo este un muzeu al măgarului cu care probabil se mai pot descreți niște frunți.

Am oprit în Veliko pentru un late lunch și restul e poveste. Asta a fost cu Grecia mea, mai urmează un bonus și apoi vă povestesc isprăvi recente, de sezon.