"Monemvasia - orașul ascuns" e probabil o găselniță de marketing - v-a făcut să dați click au ba? De fapt orașul e foarte vizibil de pe dealurile din împrejurimi - așa cum l-am văzut și noi într-o după-amiază de septembrie când ne întorceam din vacanță. Din motive de feribot la ora 3 după-masă nu aveam cum să parcurgem alți mulți kilometri spre casă și am preferat să rămânem lângă mare. Așa că ne-am hotărât să înnoptăm în Monemvasia.
Care așezare e pitită bine după stâncă, apărată de ziduri și de configurația naturală a terenului. Să mergem, deci!
De menționat faptul că am luat cazare pe mal pentru că prețurile din cetate ni s-au părut nejustificate și ar fi trebuit să parcăm mașina cam la 1 kilometru distanță. Așa am mers frumușel pe jos de la hotelul nostru până la porțile cetății (deși există și autobuz).
Iată și intrarea în cetate - dacă nu mă înșel singura de pe uscat (se mai poate și de pe apă). Mai este o ieșire pe partea opusă - pe unde se merge pe traseul circular care înconjoară insula.
După zidurile de mai sus se deschide o lume un pic nebănuită - un labirint multietajat de case din piatră cu obloane specifice la uși care se pot închide de dinauntru. Aici este Lower City, partea mai domoală a așezării - pentru că există și Upper City care e cocoțat pe platoul stâncos de deasupra.
Singura cale de acces este o cărare pietruită în serpentină care urcă prin partea mai accesibilă a stâncii. În epoca sabiei și arcului îmi dau seama cum ar fi fost de greu să cucerești o astfel de locație
Nici acum nu e mai ușor, ca turist, pentru că lespezile de piatră sunt alunecoase și, în plus, e închis pentru renovare.
Păcat, ar fi avut un potențial dar așa, fără termen de finalizare, fără nimic..white-balance-ul uneori dubios - Monemvasia e în umbră începând cu după-amiaza târzie și asta a dus la unele expuneri cel puțin dificile pentru ambele aparate. Unele au putut fi corectate, altele nu prea.
...și o altă încadrare, printre miile de cadre aproximativ identice pe care le am de acolo. Pentru că da, e frumos și pentru că trebuia să-mi trag sufletul după urcare.
După urcare ne-am dedicat explorării dar numai la nivelul de jos - mergând până în capătul îndepărat unde la ultima terasă am servit o contitate considerabilă de apă.
Orașul e foarte "pietros" și multe lucruri sunt în ruină probabil pentru că trebuie renovate într-un anumit mod și nimeni nu are resurse să o facă încă. Copacii sunt de asemenea puțini - în partea de jos de lângă mare sunt ceva mai mulți smochini.
Cazările sunt scumpe din acest motiv, probabil - și pentru că sunt în număr limitat. Dar nah, oameni sunt care să le ia - chiar dacă trebuie să târâie trollerul imens pe trepte.
Ah da, să nu uităm de pisicile din Monemvasia. Unele un pic sălbatice dar per total o prezență agreabilă.
Urecheatul acesta de exemplu nu a vrut să stea la mângăiat - deși erau altele care abia așteptau să fie scărpinate după urechi.
Plaja e inexistentă - deși sunt oameni care fac baie acolo printre stânci. Where there is a will, there's a way.
La Monemvasia se pune accent pe wine tasting din câte am observat...dar sezonul era pe sfârșite și la fel și clienții...
Una din multele ruine de lângă mare - anumite zone par să fie complet abandonate. Curios fapt pentru că cerere pentru cazare pare să existe - deși probabil majoritatea preferă cazarea mai ieftină și mai comodă de pe continent.
...și ajunge cu plimbarea pentru că mai trebuie să ne și întoarcem la hotelul nostru.
Aceasta este singura parcare din zonă și mașinile se întind pe aproape toată lungimea drumului de pe insulă.
Aici am văzut și o Octavie de Brașov, semn că România nu e niciodată prea departe. In fact, hotelul la care stăteam noi era administrat de...români. Sincer nu am avut probleme dar la fel de sincer nu l-aș recomanda - are un aer așa de duzină. Sau poate o fi fost sentimentul nostru de sfârșit de vacanță de vină...
Oricum la parter acționează și un fe de night club și domnișoarele de la recepție arătau de parcă își făceau încălzirea să intre la bară. Și în general pare să fie plin de români la Monemvasia pentru că i-am întâlnit și la terase.
Nu știu de ce mulți dintre românii de peste hotare au acest aer ori de animatoare (ca să nu zic altfel) ori de recidiviști (în Italia e și mai evident).
No comments:
Post a Comment