Little lives

Întotdeauna mi-am dorit să pot face foto macro - și cel mai aproape am fost când am avut Tamron-ul 70-300 care putea face un macro 1:2 - decent pentru prețul său. Nu, compactele care pot focaliza la jumatate de centimetru de obiectiv nu fac macro și e oricum inutil pentru că sperii subiectul, dacă e vorba de o insectă vie. Astfel, prin octombrie am decis că nu mai pot trăi fără un obiectiv dedicat așa că am pus gheara pe un Sigma 105mm f/2.8 EX DG OS HSM Macro.

Joacă și rolul de obiectiv de portret foarte bine așa că nu a fost greu să aleg. Ar fi fost mai ieftin ceva cu focală mai scurtă dar ar fi trebuit să mă apropii prea mult de subiect. Ce poate face, să vedem mai jos.

Dar mai întâi, breaking news. A venit și vara! Am pornit deci la drum în căutare de subiecți și am dat de rapiță, un subiect în sine. Evident toată lumea face poze cu rapiță, subsemnatul inclus - doar că eu sunt mai lent în procesare. Da, rapița fuse și se duse de vreo lună deja. Urmează macii!

Nu toate pozele din articol sunt făcute cu Sigma, însă cele cu lighionuțe da.

Sunt foarte bine dispus de faptul că e lumină la 5.30 dimineața și la 8.30 seara. Mai sunt 20 de zile până ziua începe să scadă așa că bucurați-vă!

Au venit și primele furtuni violente de vară așa cum probabil știți - asta nu mai e breaking news că am văzut mii de poze cu fulgerele din București.

Iar odată cu zilele lungi au venit și road-trip-urile!

Dar gata cu vorbăria, să vedem ce poate și ce știe acest obiectiv cu nume foarte lung: Sigma 105mm f/2.8 EX DG OS HSM Macro.

Sigma - well, aici nu e nimic de spus. E un producător alternativ de obiective. Calitatea poate să nu fie ca la Canon sau Nikon însă nici prețul nu e. Plus că au anumite chestii unicat - adică amatori nu sunt. Fiind mulțumit de 30mm f1.4 am zis să mai încerc de la Sigma.
105mm - meh, focala. Destul de mare dar nu îndeajuns de mare când vrei să pozezi viespi de exemplu.

f2.8 - woo-hoo, diafragmă de 2.8. Adică mai multă lumină și mai multă sticlă. Mai mult de juma' de kil. Ce nu se explică decât în fine print este că obiectivul își modifică difragma în funcție de distanța de focusare așa că la mărire maximă 1:1 diafragma e mai aproape de 5.6.

EX - lux frate. Gama de vârf de la Sigma, cel puțin pe modelul de marketing trecut (că acum au Art, Contemporary și nu mai știu ce). Vrăjeală de marketing,

DG - cică optimizat pentru digital, ceva coatinguri speciale. Whatever.

OS - aicea ne interesează, e echivalentul IS-ului de la Canon adică stabilizarea imaginii.

HSM - hyper sonic motor dacă nu mă înșel, echivalentul USM de la Canon. Iar vrăjeală de marketing. E vorba că în loc de un motor clasic și angrenaj de rotițe, are un motor ultrasonic mai rapid și mai silențios. Vă invit să citiți articolul de pe wikipedia pentru curiozitate.

Macro - ce ne interesează mai tare și anume că obiectivul poate să facă macro 1:1 adică subiectul va fi reprodus la scară 1:1 pe senzor.

Ajunge și cu prostiile astea, să vedem ce știe. Evident, fiind primul meu obiectiv de macro nu am cu ce să-l compar și am să spun că e foarte bun. Adică e un fel de review țeapă. Dar serios - ca și sharpness cred că e cel mai cel de care dispun eu la momentul actual - la 2.8 e ok-ish dar la 5.6 deja e feroce.

Acum urmează un lung șir de imagini cu flori și insecte ale căror nume nu le știu spre rușinea mea (cu foarte puține excepții). Pe măsură ce editam pozele am terminat toate apelativele cunoscute - gâză. gândac, gânganie și am început cu descrierile mai detaliate gen păianjen gri sau păianjen maro. Dacă recunoașteți dintre ele, v-aș fi recunoscător dacă mi-ați spune.

Nu de alta dar cu ajutorul obiectivului am descoperit o lume fascinantă într-un petec de pământ. Zeci de feluri de muște, albine și altfel de insecte de care nu aveam habar. Și florile sunt interesante văzute de aproape (bujor mai jos) dar insectele parcă și mai și.

De exemplu acest țânâr uriaș - din acela care nu pișcă, doar se plimbă greoi.

Evident că nu știu cum se cheamă, doar pot să-i zic "din ăla, știi tu, țânțar mare". Kindof creepy actually.

Multe din viețuitoarele astea mici sunt de fapt foarte creepy văzute de aproape. Majoritatea sunt inofensive totuși.

Așa, să nu uit. Abia acum că am un obiectiv macro îmi dau seama câtă muncă e în spatele unei fotografii reușite de acest tip. În condiții controlate de studio merge mult mai bine - afară depinzi foarte mult de lumină și de vânt. De ce depinzi de vânt?

Pentru că depth-of-field-ul la f2.8 e ca o lamă și cea mai mică mișcare își scoate subiectul din focus - sau, mai rău, nu ai cum să prinzi tot subiectul în focus. De aceea e mai bine să scazi spre f5.6 sau f8 dar pe teren asta înseamnă mai puțină lumină care intră în aparat deci șanse mărite de cadru mișcat dacă nu vrei să urci ISO.

Am descoperit că inclusiv respirația proprie, mișcarea în sine, joacă un rol împotriva mea și am adoptat tactica lunetistului - îmi țin respirația înainte să trag un cadru.

Ce vedeți aici sunt cadrele reușite - pe lângă acestea mai sunt alte 4-5 pentru fiecare din ele care sunt complet ratate.

Am avut noroc și de subiecți cooperanți, de exemplu domnul de față a vrut să stea la poză. Ba chiar a și schimbat ipostazele. This is my good angle!

Puține au fost cele care s-au ferit de mine într-atât încât să nu le prind. De viespi m-am ferit eu din oficiu pentru că o fi 105mm dar la 1:1 capătul obiectivului e la vreo 15 cm de subiect.

Mai degrabă așa cu fluturași că ei sunt simparici și nu înțeapă. Sper! Că nu am de unde să știu.

Tu al cui ești, maică? Sau mai bine zis, ce ești?

Sau tu? Văzând atâta diversitate nu pot să nu mă gândesc la ideea de insectar cum se făcea în timpurile trecute. Eu am reușit să sar peste asta, din fericire. N-am înțeles care e logica să trimiți zeci de mii de copii să omoare zeci/sute de insecte - unele chiar rare - doar ca să învețe, vezi doamne, despre ele.

Sau era așa ca să dea apă la moară celor cărora le place să chinuie animale mici - să o facă în mod legitim.

Și să nu începeți că sunt de ajuns sau că unele sunt dăunatoare. V-ar plăcea dacă ar veni extratereștrii să facă insectar că și așa suntem mulți? Ia uite-l pe ăla, are tatuaj, hai să-l luăm - pac o țeapă prin tine și te înfige în polistiren.

Nici cu ierbarul nu sunt de acord - de ăla nu am scăpat. Țin minte și acum mirosul de putreziciune rezultat de la faptul că am încercat să presez un ciuline care a avut alte idei. Când văd lumea cu atitudinea "vai ce frumoase sunt florile astea, hai să le rupem să le ducem acasă și să ne uităm la ele cum mor" îmi vine în cap tot analogia cu extratereștii.

Liliacul are un loc special, trebuie nimicit foarte eficient, nu cumva să rămână - parcă ar fi toxic sau ceva. Ca să nu mai zic de picnicarii de rahat care iau cu asalt muntele și coboară cu buchețele de floare de colț.

La fel cu macii, flori foarte delicate care se ofilesc imediat. Dar nu, trebuie să le rupem!

În fine, fiecare cu cât îl duce capul. De asta 13 trandafiri sunt întotdeauna mai buni ca 7, pentru că unii atât înțeleg.

Mă rog, să revenim. Ha, this I know - Panorpa Communis din ordinul Mecoptera. Popular numită scorpionfly, arată ca un scorpion zburător. Din fericire acela nu e un țep, deși seamănă, ci oraganele genitale. La noi nu știu cum îi zice...

Până și banala muscă e fascinantă văzută de aproape. Voi vedeți ce păroasă e?

Și ce țepos e acest păianjen?

Apropo de asta, păianjenii sunt ceva aparte - the stuff of nightmares. Văzuți de aproape sunt intimidanți - mai ales că unii știu să sară sau în general se mișcă foarte repede. Da, am crescut într-un apartament, ce vreți?

Well hello there!

Ca și primă serie de încercări, sunt mulțumit de rezultate - abia aștept să mai ies la o vânătoare din asta.

Unul dintre cei mai mici subiecți prinși - din câte îmi dau seama e vorba de un purice de plantă. Destul de rapid pentru dimensiuni, abia am reușit să-l prind.

Faimoasa rapiță care a înnebunit facebook-ul anul acesta, văzută de aproape :)

Rosa Canina sau măceșul. în rest nu le mai știu numele.

De exemplu nu știu ce floare e asta și nici ce vietate e pe ea. Arată a muscoalbină, gen.

De aproape, orice e mai fascinant.

Hop că și pe asta o știu - e traista ciobanului!

Ăștia mici și vărgați ca niște porcușori mistreți (porcușori-mistreț? porc-mistreței?) oare ce sunt?

Natură moartă - mai multe mîini de vopsea, toate învinse de intemperii.

Buei, voi ce faceți acolo?

În încheiere, o altă muscă păroasă dar prietenoasă, și ea a stat la poză, ce-i drept un pic bănuitoare.