N-a avut un nume până când nu i l-a dat jumătatea mea mai bună, până atunci a fost..."mașina". După aceea a devenit Giluța. Am luat-o acum fix 7 ani (fără 15 zile) din curtea unui dealer și alaltăieri am lăsat-o definitiv în curtea unui alt dealer.
Se făcea că era 2008 și eu, proaspăt angajat, aveam nevoie de mașină. Se mai făcea că dealerul Dacia din oraș avea un lot de Megane-uri "lightly used" aduse din Spania. Eu am pus ochii pe una aurie cu barele vopsite în ton cu caroseria...dar era deja rezervată. Așa că m-am reprofilat pe una argintie, tot așa. Toate bune și frumoase însă nu avea RAR-ul făcut și programările erau problematice, era vorba de săptămâni. "Dar aia are RAR-ul făcut?"
"Aia" era rățușca cea urâtă, singura verde (culoare considerată în general dubioasă la mașini) ușor lovită în față, cu bandourile față negre, diferite de cele din spate. Dar așa a fost să fie și Giluța m-a servit credincioasă 7 ani de zile și 160.000 de kilometri.
Toți acești kilometri au fost fără
evenimente majore. A pornit și la -27 de grade la prima cheie și doar de
două ori a ratat pornirea. N-am făcut nici o pană și nu ne-a lăsat
niciodată în drum - cel mai aproape să facă asta a fost recent și nu din
vina ei: un șobolan a decis să se sinucidă ronțăind la cureaua de
accesorii dar și atunci Giluța a ajuns cu propriile-i puteri la service.
Am
lovit-o de două ori (una din vina mea) și am avut câteva daune fară
accidente. Am schimbat la ea cam tot ce ține de suspensii dar nu și
ambreiajul care a ținut până acum chiar dacă am înțeles acum ceva ani
cum se păcălește ASR-ul ca să scârțâie roțile la plecare de pe loc. S-au
stricat multe lucruri mici și supărătoare dar niciodată ceva cu
adevărat important. Acum îmi pare rău că poate nu am întreținut-o mai
bine dar poate am învățat ceva din asta.
Cu ea am fost pe Transalpina când nu era încă asfaltată...
