Little lives

Întotdeauna mi-am dorit să pot face foto macro - și cel mai aproape am fost când am avut Tamron-ul 70-300 care putea face un macro 1:2 - decent pentru prețul său. Nu, compactele care pot focaliza la jumatate de centimetru de obiectiv nu fac macro și e oricum inutil pentru că sperii subiectul, dacă e vorba de o insectă vie. Astfel, prin octombrie am decis că nu mai pot trăi fără un obiectiv dedicat așa că am pus gheara pe un Sigma 105mm f/2.8 EX DG OS HSM Macro.

Joacă și rolul de obiectiv de portret foarte bine așa că nu a fost greu să aleg. Ar fi fost mai ieftin ceva cu focală mai scurtă dar ar fi trebuit să mă apropii prea mult de subiect. Ce poate face, să vedem mai jos.

Grecia mea: Chora și Kapsali - 2 în 1

Nimeni nu mi-a explicat de ce capitala insulei (dacă se poate numi așa) se cheamă când Kythira când Chora, după cheful și dispoziția interlocutorului. A trebuit să caut eu și să aflu că Chora e de fapt o denumire generică, un fel de "capoluogo" - există o Chora și pe Mykonos de exemplu. Cât despre 2 în 1...Kythira town e sus pe deal oferind priveliști aparte și un orășel alb întortocheat cu pisici, flori colorate și o cetate vizitabilă dar, evident, nexam plajă. De capitolul plajă se ocupă în zonă Kapsali, cu cele două golfulețe cu nisip și fermecătorul far. Așadar, să vedem ce și cum...

Să începem cu Kapsali - probabil singura plajă acceptabilă de pe insulă. Ah ba nu, și Diakofti are ceva plajă faină. Dar oricum, plajele sunt foarte puține pentru că insula are în general aspectul unei stânci abrupte care iese din apă. În articolul viitor vă povestesc despre alte plaje.

Grecia mea: Elafonisos cu a sa Simos Beach - Grecia la superlativ

Lăsând titlul la o parte, nu are sens să mă dau rotund după doar o vacanță în Grecia și să pretind să vă învăț eu unde să mergeți. Departe de mine acest gând - de fapt aș prefera să nu mergeți și să vă limitați la Thassos și Halkidiki. Ce pot eu să spun este că dacă aș fi constrâns sub amenințare de violență fizică să aleg un loc și numai unul unde să revin, acela ar fi Elafonisos.

Este la capătul Greciei, mai izolată ca majoritatea insulelor pentru că nu are un aeroport (cel mai apropiat e cel din Sparta și să fim serioși, știați că Sparta are un aeroport? Pilotul strigă "This is Spartaaa!!!" după aterizare? Dar divaghez...) iar pe drum faci vreo 5 ore de la Atena. Asta cumva filtrează participanții la distracție - chiar dacă nu de tot: în fața pensiunii am avut dezamăgirea să găsesc o Laguna de București (alta decât cea văzută la Methoni) și să aud dulcele grai moldovenesc - "Fatî, ce-ar merge o țâgară acuma!"

Grecia mea: Tavernele din Methoni

Poți număra pe degete tavernele din Methoni (deși e posibil să ai nevoie și de cele de la picioare). Interesant, cele mai animate nu sunt în piațeta centrală sau pe plajă ci pe strada care vine de la parcarea castelului.

Grecia mea: Voidokilia - un colț de rai

Pentru ca tocmai a venit primăvara, cred că e un moment propice pentru povestiri calde. Iar unul dintre aceste momente calde a fost vizita la Voidokilia, cea mai frumoasă plajă întâlnită de noi pe țărmul vestic al Greciei. Nu pot să mă dau expert (încă) dar aștept propuneri pentru acest titlu.

Venezia pe ploaie

Vă zic de la început că nu e combinație. Oricum situația e mucegăită și umedă în general, dacă mai și curge pe tine non stop în timp ce o armată de asiatici mici de înălțime încearcă să-ți scoată ochii cu umbrelele lor...ce să mai zic. Era un cântecel cu "unii oameni simt ploaia în timp ce alții doar se udă". Ei bine eu simt ploaia în timp ce mă udă.

Și ca să înțelegeți mai bine treaba cu umbrelele...iacătă!

Grecia mea: O zi albaneză - Ksamil și Butrint

Da, știu, Albania nu e Grecia. Dar puteam să rezistăm tentației să pășim pe tărâm albanez când eram cazați așa aproape? Bineînțeles că nu. Plus că trebuia să ajungem să vedem insulele astea văzute pe Google Earth...

Așa că dis de dimineață ne-am suit în mașină și am apucat drumul spre nord - aveam de parcurs doar puțini kilometri, după standardele mele. Am salutat Igoumenitsa din mers și am parcurs în fugă bucata până la graniță unde...a durat mai mult decât ne așteptam. Asta pentru că toată lumea e verificată temeinic, de două ori. O dată de partea greacă, o dată de partea albaneză - cărți de identitate, pașapoarte (da, la partea albaneză au vrut pașapoartele că cică buletinele nu puteau fi scanate și n-aveam chef de parlamentări așa că le-am dat și așa am primit și ștampilă), asigurare mașină, acte mașină, pfff...

Grecia mea: Syvota - starter pack

Căutați un loc în Grecia nu tocmai departe dar care să aibă tot ce trebuie? Taverne, mai multe plaje, bărci de închiriat, gyros, apus, tzatziki Mythos din pahar înghețat? Look no further! Syvota este locul, asta dacă nu vreți să vă beți mințile în club noaptea - acolo nu pot să vă ajut și am senzația că Syvota nu e locul pentru voi.

Serios, îmi pare tare bine că am deschis experiența helenică cu Syvota, nu cred că puteam să nimerim mai bine. În umbra mai marelui Corfu, pe un drum secundar la vreo 20 de minute de Igoumenitsa, Syvota este esență de Grecia! Auzi la mine, am ajuns abia anul acesta în Grecia și deja mă declar cunoscător. Ei bine da, am această îndrăzneală mai ales că e vorba de o aserțiune generală. Syvota e departe de a fi cel mai frumos loc pe care l-am văzut în Grecia dar asta nu înseamnă că nu e frumos.

Grecia mea: Ohrid - Macedonia revine în forță!

Am plecat din Skopje cât am putut de devreme cu gândul că măcar seara o să fim în Grecia, la mare. Am plecat dezamăgiți că nu am găsit ce am sperat - un oraș fermecător cu influențe din mai multe culturi. Influențe sigur sunt dar la fel de sigur, fermecător nu e. Așa că pe drumul spre Ohrid nu prea știam la ce să ne așteptăm, mai ales că peisajul este destul de anost. Dacă nu vreți să citiți până la capăt, concluzia e că Ohrid a fost locul care a "spălat" imaginea Macedoniei în ochii noștri.

Peștera Măgura

După ce am plecat din Vidin spre Sofia, peisajul s-a schimbat destulde brusc de la Bărăgan la...Carpați - din lipsă de cultură generală, nu știu ce munți au ei acolo dar cert este că sunt cam găunoși și te lasă să-i vizitezi.

Deva

Patru zile libere egal road trip. Enough for the intrigă, now let's get to desfășurarea acțiunii. Am plecat din București la 9 fix și am mers direct spre Deva, cu pauză la OMV Cozia. Pe drum a fost atemosferă de sărbătoare, lumea își făcea selfie-uri entuziaste pe marginea drumului - #roadtrip. Erau chiar și unii care își făceau poză făcându-și poză.

My name is Henge, Stonehenge.

Bilete Wizz pentru Londra cu 250 de lei? Hell yeah. Dar nu am mai fost? Ei, ce contează. Putem să mergem să vedem ceva nou, de exemplu ceva faimos despre care am aflat nu-mai-știu-acum-cât-timp. Plus, poate așa aflăm ce este acela un henge...

Volandia

Să mai schimbăm, chiar dacă tot Italia este. O ispravă mai recentă, de ianuarie. Am avut niște timp liber la Malpensa și am fost să văd Volandia, muzeul aeronauticii.

Sulina: Fără speranță și fără idealuri

Inițial m-am gândit să-i dau titlul "Blocuri și vapoare" însă caracterizarea lui Jean Bart din romanul Europolis mi s-a părut mult mai potrivită. Cred că putem spune că nu s-a schimbat nimic în 80 de ani.

Ah, indicator scris de mână,  how vintage...

Golful Musura și cel mai nou pământ românesc

Scuzați limba de lemn dar așa se atrag cititorii: "Aoleo, ce e aia, ia să dau click". Nu e nimic neadevărat, e doar limbă de lemn. România are în posesia sa Golful Musura, întinderea de apă de la nord de bara Sulina. Acolo se întâmplă ce s-a întâmplat deja la Sinoe, și anume, marea închide încet gura golfului cu o fâșie de aluviuni. Are și de unde, aici se varsă două din cele trei brațe ale Dunării - da, vine și Chilia din nord.

Olaya Diary #4

Am fost la Muzeul Național și mi-am adus aminte de ce nu merg la muzee - waaaa, oale sparte, cât de interesant. Waaaa, bucăți de metal despre care se zice că sunt monede, vârfuri de săgeată sau bijuterii. Fascinant. Hai să vedem...

Top of Bucharest

Da, da, știu că nu e cel mai înalt loc de unde poți vedea Bucureștiul de sus - dar putem să dezbatem unde mai găsim o terasă deschisă cu înălțimea asta și cu aproape 360 de grade vedere. Ah da, deschisă publicului.

Ok, e un amestec de imagini luate din două locuri diferite - o parte sunt de pe acoperișului corpului din dreapta al Casei Poporului, cum te uiți la ea din Piața Constituției. Cealaltă parte sunt imagini luate din balconul cu vedere direct la Piața Constituției și la Bulevardul Unirii.

Fancy some commie stuff?

Am mai fost la Casa Poporului acum 6 ani dar asta nu înseamnă că nu sunt motive să mai merg. Plus că aparent au mai schimbat turul și acum poți să mergi pe acoperiș și în subsol. Experiența e autentică, pentru străini trebuie să fie foarte fain. Ghizi plictisiți, improvizații, chestii decrepite...

Despre telefoane - și o întrebare

Disclaimer: Pentru că oamenii nu înțeleg (nu pot sau nu vor) aș vrea să clarific faptul că nu am nici o afiliere cu nici un producător de telefoane. Sunt un simplu utilizator de telefoane, poate puțin cam pretențios și ne-rezonabil (în ochii altora, eu sunt ok cu standardele mele :) ). De asemenea, articolul are evidente, zic eu, nuanțe de pamflet și trebuie tratat ca atare. Acestea fiind spuse...

N-am fost niciodată un schimbător de telefoane, am avut 7 telefoane la viața mea dintre care am vândut unul singur, pe restul le am încă prin vreun cotlon. Asta nu înseamnă că nu știu ce vreau de la un telefon. Vă zic de la bun început că am o idee despre cum merge cererea și oferta și de ce producătorii nu sunt motivați să ofere un produs cu adevărat bun (pentru că nu ar mai cumpăra nimeni următorul produs peste 6 luni). Așa că livrează cu lingurița dispozitive pe care le poreclesc pompos gen "Life Companion" - știe să pună pauză la youtube când nu ești cu fața la el, mega funcție, ce să zic. Faptul că eu îmi doresc ceva cu adevărat funcțional pentru 3-4 ani de zile nu cadrează cu interesele lor. Mereu trebuie să vreau noul Samsung Xperia 5Ț care are ecran mai mare, camera mai bună, RAM mai mult dar care la fel de prost merge în taskurile de bază. În fine, asta nu mă poate împiedica să visez...

Gura Portiţei - colţul (mai) liniştit de litoral

Vara asta am mai tăiat ceva de pe listă - de mult mi-am dorit să merg la Gura Portiţei. Din diverse motive nu am mai ajuns - de fapt motivul principal e logistica, o să vedeţi mai jos. Anul acesta în iulie am făcut cum am făcut şi am văzut şi acest colţ de litoral.